Citind o carte mai mult sau mai putin importanta, un autor ne-clasic, am ramas fara cuvinte cand am descoperit un anumit personaj creat de mintea unei femei. Un barbat desigur. Vampir pe deasupra. Evil. Rau. Care face doar ce-I place, tot ce-I pofteste inimioare, nu-I este credincios decat lui insusi si fiecare lupta pe care o duce e pt propria lui bunastare.
La un moment data apare ea – femeia – logic. Iubita fratelui sau. Indragostiti si iubinduse la nebunie si el pe margine – uitandu-se cu jind mereu. Ea e buna, creata cu suflet bun. Alege sa vada partea buna a demonului, durerea din el, partea de dincolo de masca. Evident ca o iubeste si el cu jind, din coltul lui salbatic, din padurea neagra, din partea cea mai intunecata a padurii, sub cerul innourat si negru, cu fulgerele siroind pe cer, cu pasarile absente care se ascund de el – totusi o iubeste.
Si dupa 4 volume citite am ajuns sa am simpatie pt demonul asta. Sa ma gandesc ca durerea ar fi doar o masca. Ca acel demon a trecut prin acea PAIN suprema si a ales sa se ascunda, sa se puna pe el mai presus de orice si oricine, sa fie egoist, egocentric, sa intoarca spatele lumii care l-a lovit si sa nu traiasa decat pt bunastarea lui. Chiar si asa ascunsa sub mii de zavoare gasesti ceva bun. Trebuie doar sa stii unde sa bati si ce latura sa atingi.
Si dupa ideile mele filosofice .. ca lumea n-ar fi toata rea si ca dc te stradui indeajuns de mult gasesti acel core, esenta buna intr-un om …. Din astea .. ati inteles idea … eii, dupa toate astea citesc continuarea – pe care recunosc ca n-am terminat-o dar am ramas prea socata. Ta na ! se intoarce demonul nostru (si in volumul asta prind si un glimpse din creierasul lui incurcat, twisted …. ehh) in sfarsit … demonul nostru se transforma in demon in adevaratul sens al cuvantului, face pact cu umbrele negre (isi pierde un ideal – acela de a lucra singur pt a face treaba pana la capat !), isi pedepseste fratele, crud, cu tortura maxima, o raneste si pe ea of course … ca doar ne intoarcem mereu la mitul biblic (intotdeauna FEMEIA e de vina !! evident …) … eii, ati prins idea ….
Si stau eu si ma gandesc … care-i frate faza ?? mai e buna ideea ca toti oamenii au un fundal bun pe undeva chiar dc ascuns sub mii si mii de teancuri sau nu ? sau la unii e prea neagra situatia astfel incat s-au decis sa nu mai exista nimic bun … sa distruga tot si se dedau total in arta asta neagra si necurata ….
Mmmm ……. Stau inca in cumpana, chiar mi-a pus un semn de intrebare. Astept sa vad cum se termina cartea .. mai sunt 2 volume si inca unul final pe care autorul inca nu l-a scris … deci banuiesc ca mai am de asteptat … asta daca nu reusesc sa intuiesc raspunsul inainte ….. I hope !
Thursday, July 29, 2010
Sunday, July 11, 2010
Villains
Cum n-am mai scris de mult revin …. Mi-a atras atentia un citat al unui actor de care sincer nu stiam dar care a jucat rolul lui Hades in Clash of the Titans … m-am trezit fascinata de actorul ala, asa ca am facut some digging sa vad ce-I de capul lui … daca e intamplator faptul ca-l joaca pe Hades, doar o chestie de bani sau o fi ceva mai profund … o atractie pt acel personaj care intruchipeaza atatea … rezultatul e ca si omul ala are o slabiciune pt the villain. Am vazut ca ia mereu roluri ciudate, oameni mutilati, oameni cu atata ura in ei, Hades – symbol pt cate si cate … fascinant .. pt mine recunosc :D
Dar si mai fascinant e faptul ca am dat de un citat de al lui dupa cum ziceam si am ramas adanc impresionata …. Nu incerc sa-l traduc … nu cred ca as putea reda esenta in intregime asa ca-l postez asa cum l-am gasit :
“The people I consider successful are so because of how they handle their responsibilities to other people, how they approach the future, people who have a full sense of the value of their life and what they want to do with it. I call people successful not because they have money or their business is doing well but because, as human beings, they have a fully developed sense of being alive and engaged in a lifetime task of collaboration with other human beings -- their mothers and fathers, their family, their friends, their loved ones, the friends who are dying, the friends who are being born. Success.. is all about being able to extend love to people... not in a big, capital letter sense but in the everyday. Little by little, task by task, gesture by gesture, word by word.”
Intentionam sa scriu altceva, de fapt mai multe pe tema asta .. dar cred ca citatul e destul de complex. Nu vreau sa-l stric …..
Adaug doar ca parca parca raman cu un regret … de ce n-oi fi dat eu la cinematografie sau la conservator ?? Actoria mi se pare ceva fascinant … mai ales atunci cand iti gasesti rolul perfect .. iar asta cu villain ul e ceva de nedescris. Tot traind in pielea altcuiva, vazandu-i temerile, slabiciunile, mutilarea psihica sau fizica .. toate astea te fac sa constientizezi lucrurile cu adevarat importante in viata si-ti deschid si ochii … orice villain are un punct slab, o slabiciune, dar in acelasi timp are si un strop de bunatate .. pe undeva ascuns sub mii si mii de rafturi … ura si rautatea nu vin decat din suferinta, din batjocura si damage produs de alti oameni. Asa ca data viitoare cand va uitati in jur si vedeti tot felul de orori, ar trebui imediat sa va puneti un semn de intrebare : cine l-a calcat pe omul ala in picioare de a ajuns in halul ala ???
Dar si mai fascinant e faptul ca am dat de un citat de al lui dupa cum ziceam si am ramas adanc impresionata …. Nu incerc sa-l traduc … nu cred ca as putea reda esenta in intregime asa ca-l postez asa cum l-am gasit :
“The people I consider successful are so because of how they handle their responsibilities to other people, how they approach the future, people who have a full sense of the value of their life and what they want to do with it. I call people successful not because they have money or their business is doing well but because, as human beings, they have a fully developed sense of being alive and engaged in a lifetime task of collaboration with other human beings -- their mothers and fathers, their family, their friends, their loved ones, the friends who are dying, the friends who are being born. Success.. is all about being able to extend love to people... not in a big, capital letter sense but in the everyday. Little by little, task by task, gesture by gesture, word by word.”
Intentionam sa scriu altceva, de fapt mai multe pe tema asta .. dar cred ca citatul e destul de complex. Nu vreau sa-l stric …..
Adaug doar ca parca parca raman cu un regret … de ce n-oi fi dat eu la cinematografie sau la conservator ?? Actoria mi se pare ceva fascinant … mai ales atunci cand iti gasesti rolul perfect .. iar asta cu villain ul e ceva de nedescris. Tot traind in pielea altcuiva, vazandu-i temerile, slabiciunile, mutilarea psihica sau fizica .. toate astea te fac sa constientizezi lucrurile cu adevarat importante in viata si-ti deschid si ochii … orice villain are un punct slab, o slabiciune, dar in acelasi timp are si un strop de bunatate .. pe undeva ascuns sub mii si mii de rafturi … ura si rautatea nu vin decat din suferinta, din batjocura si damage produs de alti oameni. Asa ca data viitoare cand va uitati in jur si vedeti tot felul de orori, ar trebui imediat sa va puneti un semn de intrebare : cine l-a calcat pe omul ala in picioare de a ajuns in halul ala ???
Wednesday, June 30, 2010
Zi plina de amintiri
Daca tot n-am postat de mult … revin cu intamplari petrecute azi :D
Si am pornit de la blogul tau Cami .. cel cu superstitii … Recunosc ca totul a urmat dupa ce m-am intors din drum ca sa-mi iau ochelarii de soare pe care-i uitasem. Am stat o secunda sa ma gandesc daca sa ma intorc sau nu dar soarele era prea puternic.
Si sa vedeti ce a urmat …
1. ( ca sunt om organizat, scriu frumos, strategic :D ) primul lucru de pe ziua de azi .. intalnire de gradul 3 cu doctorul care a decurs okey in mare, numai ca nu a vrut sa-mi dea trimitere unde am avut eu nevoie ca domnii doctori de aici sunt f minutiosi si eu tre sa astept alte rezultate ca sa primesc faimoasa si mult ravnita trimitere .. ehh, sa zicem, trecem cu vederea asta … mai bine mai tarziu decat niciodata, nu ?!!
2. In drum spre doctor, pe cand sor mea disperata incerca o parcare cu spatele, eu exasperata dau sa deschid usa, o deschid larg si … si … si dau peste un tip pe bicicleta pe care il proiectez frumos si care a facut o saritura prin aer de toata frumusetea. Ma dau jos din masina, ma scuz politicos, il intreb daca e okey sau si-a rupt ceva sau poate sa mearga .. se ridica sifonat, imi zambeste si surade frumos “That’s okey”. Isi ia bicicleta si pleaca. Mda ….. asta se intampla departe de casa pt ca daca eram in Romania si ma punea dreacu sa fac asa ceva in galatiul meu imi luam bataie in mijlocul strazii, ajungeam vanata, plus injuraturi si mai stiu eu ce .. uff …
3. Dupa peripetia cu biciclistul, ma duc la doctor, ies dl doctor, ma indrept spre munca … guess what ?? se strica masina .. voila !! Fa calcule Alina repede .. autobuzul, skytrainul, iar autobuzul unde schimbi, cat iti ia, care-i traiectoria mai scurta … in sfarsit, ma descurc .. ajung la timp, cu 2 min mai devreme chiar. 2 minute mai devreme nu inseamna late !! norocul meu … nu degeaba imi zicea my best friend ca-s vitezomana ;)
4. Ma loghez la munca …ta na !!! ma evalueaza astia in prima jumatate de ora .. nici nu apucasem sa-mi trag sufletul ca lumea. In fine, zambesc politicos, dau sa explic ….tipa imi raspunde “that’s okey” am trecut cu bine,10 din 10, n-am nici o minima, doar cateva mici slips sa zic dar dupa ce i-am zis ce-am patit, mi-a raspuns ca ma descurc prea bine, maschez bine … buuunnn … ce-i intereseaza pe clienti ce pb am eu ??!!! fiecare cu durerile lui. Asta e.
5. Ultima faza … cred, inca nu s-a terminat ziua :D Plec dl munca, la primul colt, ma opreste un tip pe zebra ca sa comenteze el tricoul meu si sa-mi ridice valul de pe ochi ca poate nu stiam EU ca tricoul pe care-l port tot EU poarta emblema din filmul Fight Club. Nu zau ??? Adica eu ce-s acolo ?? Paiata ??? I-am tras o privire urata si s-a dat din calea mea :D
Mda … in final o zi buna, frumoasa, activa cum imi place mie, fara nici un strop de odihna, mereu pe fuga. Punctul culminant a fost cu respectivul biciclist … n-am ras at cand l-am vazut, dar dupa aia … toata ziua … tratam clienti si ma pufnea rasul in ac timp … undeva ramasese intr-un colt al mintii.
Acestea fiind zise … va urez o zi frumoasa, plina cu peripetii si surprize placute :)
Si am pornit de la blogul tau Cami .. cel cu superstitii … Recunosc ca totul a urmat dupa ce m-am intors din drum ca sa-mi iau ochelarii de soare pe care-i uitasem. Am stat o secunda sa ma gandesc daca sa ma intorc sau nu dar soarele era prea puternic.
Si sa vedeti ce a urmat …
1. ( ca sunt om organizat, scriu frumos, strategic :D ) primul lucru de pe ziua de azi .. intalnire de gradul 3 cu doctorul care a decurs okey in mare, numai ca nu a vrut sa-mi dea trimitere unde am avut eu nevoie ca domnii doctori de aici sunt f minutiosi si eu tre sa astept alte rezultate ca sa primesc faimoasa si mult ravnita trimitere .. ehh, sa zicem, trecem cu vederea asta … mai bine mai tarziu decat niciodata, nu ?!!
2. In drum spre doctor, pe cand sor mea disperata incerca o parcare cu spatele, eu exasperata dau sa deschid usa, o deschid larg si … si … si dau peste un tip pe bicicleta pe care il proiectez frumos si care a facut o saritura prin aer de toata frumusetea. Ma dau jos din masina, ma scuz politicos, il intreb daca e okey sau si-a rupt ceva sau poate sa mearga .. se ridica sifonat, imi zambeste si surade frumos “That’s okey”. Isi ia bicicleta si pleaca. Mda ….. asta se intampla departe de casa pt ca daca eram in Romania si ma punea dreacu sa fac asa ceva in galatiul meu imi luam bataie in mijlocul strazii, ajungeam vanata, plus injuraturi si mai stiu eu ce .. uff …
3. Dupa peripetia cu biciclistul, ma duc la doctor, ies dl doctor, ma indrept spre munca … guess what ?? se strica masina .. voila !! Fa calcule Alina repede .. autobuzul, skytrainul, iar autobuzul unde schimbi, cat iti ia, care-i traiectoria mai scurta … in sfarsit, ma descurc .. ajung la timp, cu 2 min mai devreme chiar. 2 minute mai devreme nu inseamna late !! norocul meu … nu degeaba imi zicea my best friend ca-s vitezomana ;)
4. Ma loghez la munca …ta na !!! ma evalueaza astia in prima jumatate de ora .. nici nu apucasem sa-mi trag sufletul ca lumea. In fine, zambesc politicos, dau sa explic ….tipa imi raspunde “that’s okey” am trecut cu bine,10 din 10, n-am nici o minima, doar cateva mici slips sa zic dar dupa ce i-am zis ce-am patit, mi-a raspuns ca ma descurc prea bine, maschez bine … buuunnn … ce-i intereseaza pe clienti ce pb am eu ??!!! fiecare cu durerile lui. Asta e.
5. Ultima faza … cred, inca nu s-a terminat ziua :D Plec dl munca, la primul colt, ma opreste un tip pe zebra ca sa comenteze el tricoul meu si sa-mi ridice valul de pe ochi ca poate nu stiam EU ca tricoul pe care-l port tot EU poarta emblema din filmul Fight Club. Nu zau ??? Adica eu ce-s acolo ?? Paiata ??? I-am tras o privire urata si s-a dat din calea mea :D
Mda … in final o zi buna, frumoasa, activa cum imi place mie, fara nici un strop de odihna, mereu pe fuga. Punctul culminant a fost cu respectivul biciclist … n-am ras at cand l-am vazut, dar dupa aia … toata ziua … tratam clienti si ma pufnea rasul in ac timp … undeva ramasese intr-un colt al mintii.
Acestea fiind zise … va urez o zi frumoasa, plina cu peripetii si surprize placute :)
Sunday, June 13, 2010
Amintiri
Cami, din cauza ta, m-am trezit furata de amintiri si imi aduc aminte de cum era la mine cand eram mica. Mmmm ....
Am fost un copil incapatanat, a dracului de fapt :D Nu ca as fi facut eu multe belele, dar asta e. Firea mea ... Oricum nu asta a fost trasatura dominanta. Trasatura dominanta era batutul :))) Aveam ceva cu fetele alea de la bloc, care nu stiau sa vorbeasca si tranteau la fiecare 2 secunde un "fa" sau "fa, fato", care vorbeau cu "tza" si tot tacamul .... Si ma stresau la culme. Imi stateau pe creier. Asa ca da, si-au luat bataie de la mine si inca destul de des. Si nu numai fete, ci si baieti. Faza dura era cand se duceau si se plangeau la tata ca eu i-am batut.
Offf offf ... ce vremuri ...
Bine-nteles ca tata n-a ridicat mana la mine, nu ma certa. Stia ca am standarde si principii inca de pe atunci si nu pot sa sufar prostia si fudulia. Asa ca singura lui obiectie era sa nu-i lovesc prea tare. Daca le plesneam de vreo 2 ori era suficient.
Alt capitol cu totul diferit era cu verii mei la bunici. Mama mia ... toate bune si frumoase pana ne luam la harta. Iar varul meu scump si drag, care acum e dublu cat mine, isi lua bataie de nu se vedea ca de! eu aveam antrenament. Si atunci nu se lasa numai cu palme.
Dar in afara de bataile din cand si cand, cand ne certam ca prostii si aproape ne scoteam ochii literally!, ne-am trait copilaria. Imi aduc aminte odata cand s-a razbunat el pe noi si ne-a udat pe toti ... ca eram 5 nepoti la bunici si cand ne adunam faceam prapad. Dar bunica mea a fost salvarea atunci si l-a asteptat de dupa casa si i-a aruncat o galeata de apa direct pe el! Am ras de fata varului meu .. priceless ! GIRL POWER !! Traiasca bunica-mea!
Da, ce sa va mai povestesc ... aaa ... pornisem de la dulciurile lui Cami :D Am ajuns in cu totul alta drectie :D Revin ....
N-am avut parinti bogati si nu pot sa zic ca am trait in lux. Asta e. Nu pot sa zic ca am regrete. Cat au avut parintii mi-au dat, nu au fost zgarciti. Cand aveau imi dadeau, cand n-aveau, mmm .. nu mai ceream. Oricum nu am fost un copil care se ceara pt ca stiam ca nu e frumos sa ceri. N-am cerut de la matusi, nici de la altcineva, nu prea mergeam nici cu sorcova sau colindul ... nu mi-a placut ideea. Mergeam doar la nana ... si ea imi dadea mereu :D
Am fost un copil incapatanat, a dracului de fapt :D Nu ca as fi facut eu multe belele, dar asta e. Firea mea ... Oricum nu asta a fost trasatura dominanta. Trasatura dominanta era batutul :))) Aveam ceva cu fetele alea de la bloc, care nu stiau sa vorbeasca si tranteau la fiecare 2 secunde un "fa" sau "fa, fato", care vorbeau cu "tza" si tot tacamul .... Si ma stresau la culme. Imi stateau pe creier. Asa ca da, si-au luat bataie de la mine si inca destul de des. Si nu numai fete, ci si baieti. Faza dura era cand se duceau si se plangeau la tata ca eu i-am batut.
Offf offf ... ce vremuri ...
Bine-nteles ca tata n-a ridicat mana la mine, nu ma certa. Stia ca am standarde si principii inca de pe atunci si nu pot sa sufar prostia si fudulia. Asa ca singura lui obiectie era sa nu-i lovesc prea tare. Daca le plesneam de vreo 2 ori era suficient.
Alt capitol cu totul diferit era cu verii mei la bunici. Mama mia ... toate bune si frumoase pana ne luam la harta. Iar varul meu scump si drag, care acum e dublu cat mine, isi lua bataie de nu se vedea ca de! eu aveam antrenament. Si atunci nu se lasa numai cu palme.
Dar in afara de bataile din cand si cand, cand ne certam ca prostii si aproape ne scoteam ochii literally!, ne-am trait copilaria. Imi aduc aminte odata cand s-a razbunat el pe noi si ne-a udat pe toti ... ca eram 5 nepoti la bunici si cand ne adunam faceam prapad. Dar bunica mea a fost salvarea atunci si l-a asteptat de dupa casa si i-a aruncat o galeata de apa direct pe el! Am ras de fata varului meu .. priceless ! GIRL POWER !! Traiasca bunica-mea!
Da, ce sa va mai povestesc ... aaa ... pornisem de la dulciurile lui Cami :D Am ajuns in cu totul alta drectie :D Revin ....
N-am avut parinti bogati si nu pot sa zic ca am trait in lux. Asta e. Nu pot sa zic ca am regrete. Cat au avut parintii mi-au dat, nu au fost zgarciti. Cand aveau imi dadeau, cand n-aveau, mmm .. nu mai ceream. Oricum nu am fost un copil care se ceara pt ca stiam ca nu e frumos sa ceri. N-am cerut de la matusi, nici de la altcineva, nu prea mergeam nici cu sorcova sau colindul ... nu mi-a placut ideea. Mergeam doar la nana ... si ea imi dadea mereu :D
Sunday, May 30, 2010
Things I hate
Lista asta o sa fie mai mica, zic eu, dar sa vedem. Things I don’t like or hate :
1. sa ma trezesc dis de dimineata, nu pt ca as fi lenesa, dar na ! ca si optiune .. mi se pare rezonabil dc m-as trezi la 10 :D
2. prostia de care dau unii dovada … uff .. exasperant uneori
3. sa fiu mintita … fac dezastru
4. caldura .. ma sufoca, imi sta pe inima, pe apuca dracii, nervii … fac urat la caldura
5. sa ma simt sufocata
6. sa se bage lumea in sufletul meu (mai ales cand e cineva care ma streseaza)
7. dezordinea … chiar dc uneori poate e si la mine dezordine … dar in dezordinea aia a mea, e o ordine impusa de mine
8. nu-mi place lumina artificiala … si mereu se face ca la munca sau in alte circumstante aprind astia toate luminile posibile … cred ca ar fi in stare sa-si aduca si veioze proprii de acasa ca sa si le puna in plus pe birou, e iritant … prea multa lumina fratilor … va stricati ochii !!! si ma stresati si pe mine !
9. ma enerveaza o anumita latura o naturii umane cand se misca prea incet si nu ma refer fizic .. partea aia precauta … fii domnule direct … dc ai ceva de zis, pai zi !
10. sa merg incet, in reluare
11. barbatii aia slabi care cand dau de o femeie ca mine tampita, nebuna si dura, nu stiu cum sa reactioneze si cum sa ma ia … si e iritant al naibii
12. femeile in general … si mai ales istericalele la femei .. ma inteleg doar cu o anumita categorie de femei … care-s cu capul pe umeri evident
13. ingamfarea … persoanele alea increzute si cu nasul pe sus … uff … ce le-as plesni !
14. berea .. nu pot sa o sufar … amareala aia
15. cafeaua … mirosul de cafea .. uff, il simt pana in stomac
16. laptele … n-am pus gura pe lapte de … mmm … multi, multi ani … de cand aveam 7 ani
17. foarte multe chestii pe care nu le mananc si le evit
18. cand insista unii extrem de mult
19. sa fiu contrazisa … mai ales cand sunt 100% ca am dreptate … fac ca trenul
20. nu-mi place de mine cand ma enervez in 2 sec din tampenii .. si fac urat
M-as mai gandi eu la altele dar hai sa ma opresc … pana nu ziceti ca-s nebuna rau de tot si am prea multe hachite.
1. sa ma trezesc dis de dimineata, nu pt ca as fi lenesa, dar na ! ca si optiune .. mi se pare rezonabil dc m-as trezi la 10 :D
2. prostia de care dau unii dovada … uff .. exasperant uneori
3. sa fiu mintita … fac dezastru
4. caldura .. ma sufoca, imi sta pe inima, pe apuca dracii, nervii … fac urat la caldura
5. sa ma simt sufocata
6. sa se bage lumea in sufletul meu (mai ales cand e cineva care ma streseaza)
7. dezordinea … chiar dc uneori poate e si la mine dezordine … dar in dezordinea aia a mea, e o ordine impusa de mine
8. nu-mi place lumina artificiala … si mereu se face ca la munca sau in alte circumstante aprind astia toate luminile posibile … cred ca ar fi in stare sa-si aduca si veioze proprii de acasa ca sa si le puna in plus pe birou, e iritant … prea multa lumina fratilor … va stricati ochii !!! si ma stresati si pe mine !
9. ma enerveaza o anumita latura o naturii umane cand se misca prea incet si nu ma refer fizic .. partea aia precauta … fii domnule direct … dc ai ceva de zis, pai zi !
10. sa merg incet, in reluare
11. barbatii aia slabi care cand dau de o femeie ca mine tampita, nebuna si dura, nu stiu cum sa reactioneze si cum sa ma ia … si e iritant al naibii
12. femeile in general … si mai ales istericalele la femei .. ma inteleg doar cu o anumita categorie de femei … care-s cu capul pe umeri evident
13. ingamfarea … persoanele alea increzute si cu nasul pe sus … uff … ce le-as plesni !
14. berea .. nu pot sa o sufar … amareala aia
15. cafeaua … mirosul de cafea .. uff, il simt pana in stomac
16. laptele … n-am pus gura pe lapte de … mmm … multi, multi ani … de cand aveam 7 ani
17. foarte multe chestii pe care nu le mananc si le evit
18. cand insista unii extrem de mult
19. sa fiu contrazisa … mai ales cand sunt 100% ca am dreptate … fac ca trenul
20. nu-mi place de mine cand ma enervez in 2 sec din tampenii .. si fac urat
M-as mai gandi eu la altele dar hai sa ma opresc … pana nu ziceti ca-s nebuna rau de tot si am prea multe hachite.
Things I like
Okey … Sa purcedem .. Things I like :
1. apa, natura in general, copacii, verdeata, oceanul
2. sporturile, most of them, de la inot pana la wrestling, fotbal, box si tot ce vreti
3. adrenalina .. acel feeling cand iti simti propriul sange ca o chestie electrica care zbarnaie in vene si care ameninta sa iasa afara
4. pictura, desenul, culorile, amestecurile de culori … gasesc uneori fascinant anumite pete de culoare … totul se imbina cateodana armonios, cateodata rece, sloi
5. pianul … fascinant pt mine again
6. muzica … rockul in special .. pt versuri, starea de spirit pe care ti-o creeaza, pt energia de care te elibereaza, pt ca te intriga uneori …….
7. psihologia si filosofia … pt ca gasesc anumite parti din lumea asta neexplicate si cateodata datorita “ganditorilor” dinaintea noastra, unele intrebari capata sens si raspuns … iar pt cele care nu au raspuns … well, imi bat eu capul, nu ca as si gasi un raspuns, dar tot e ceva ca gandesc si incerc sa inteleg
8. creierul uman … fascinating in acest caz e un termen minuscul …. Imi plac acele intricacies and unexplained ways of acting or thinking … aici intra in fapt natura mea de a despica firul in 4 … si vreau sa inteleg ce si cum si dc
9. noaptea si linistea pe care o aduce cu sine … cand totul pare amortit si linsitit … imi place sa simt cand ma-nconjoara, imi transmite starea ei de liniste si-mi ofera linistea aia interioara mult ravnita
10. negrul …de care multi se tem … repet aceeasi chestie imi inspira ca si noaptea … only peace of mind
11. filmele psihologice si nu numai, dar in principiu orice film care iti pune creierul in miscare, iti da un subiect de gandit si care te face sa ramai perplex si sa stai sa te gandesti dc si cum
12. cartile la fel … psihologice … mintea in alerta … deja am zis la filme …
13. ciorile … ahh .. cred ca in alta viata am fost una
14. frigul … senzatia aia cand simti sangele ca-ti ingheata in vene, o amorteala aproape de moarte cand simturile par intarziate … dar totusi eu asociez intotdeauna senzatia aia cu faptul de a fi viu … ma simt intotdeauna vie in frig si gheata
15. zapada, ploaia … zapada pt ca again frig, amorteala, viu . tocmai ce-am scris. Ploaia … pt ca e rece da, dar si pt ca te face sa te simti insignifiant, mic, pune presiune pe tine, si nu in ultimul rand pt ca ma linisteste f tare pt ca mai tot timpul e in ac ton cu starea mea de spirit si e ceva la unison …. Care da liniste. Sau mai bine spus, dupa cum am citit undeva o descriere mai buna a starii create de ploaie : "I like the thick sheet of water - it made a wall between me and the rest of the world. It closed me in, let me be alone."
16. tequila si whiskey … pt ca-mi place arsura aia care-ti ramane pe gat … again amorteala
17. sticla … nu pot sa explic exact dc … dar e ceva acolo … probabil aceea idee de transparent, de vazut dincolo de, ceva care iti lasa spatiu si nu te ingradeste
18. cutitele …. Asta chiar nu stiu sa zic dc … nu stiu, e ceva acolo pur si simplu
Cred ca am zis destul … sa-mi mai ramana ceva si pt mine :D
1. apa, natura in general, copacii, verdeata, oceanul
2. sporturile, most of them, de la inot pana la wrestling, fotbal, box si tot ce vreti
3. adrenalina .. acel feeling cand iti simti propriul sange ca o chestie electrica care zbarnaie in vene si care ameninta sa iasa afara
4. pictura, desenul, culorile, amestecurile de culori … gasesc uneori fascinant anumite pete de culoare … totul se imbina cateodana armonios, cateodata rece, sloi
5. pianul … fascinant pt mine again
6. muzica … rockul in special .. pt versuri, starea de spirit pe care ti-o creeaza, pt energia de care te elibereaza, pt ca te intriga uneori …….
7. psihologia si filosofia … pt ca gasesc anumite parti din lumea asta neexplicate si cateodata datorita “ganditorilor” dinaintea noastra, unele intrebari capata sens si raspuns … iar pt cele care nu au raspuns … well, imi bat eu capul, nu ca as si gasi un raspuns, dar tot e ceva ca gandesc si incerc sa inteleg
8. creierul uman … fascinating in acest caz e un termen minuscul …. Imi plac acele intricacies and unexplained ways of acting or thinking … aici intra in fapt natura mea de a despica firul in 4 … si vreau sa inteleg ce si cum si dc
9. noaptea si linistea pe care o aduce cu sine … cand totul pare amortit si linsitit … imi place sa simt cand ma-nconjoara, imi transmite starea ei de liniste si-mi ofera linistea aia interioara mult ravnita
10. negrul …de care multi se tem … repet aceeasi chestie imi inspira ca si noaptea … only peace of mind
11. filmele psihologice si nu numai, dar in principiu orice film care iti pune creierul in miscare, iti da un subiect de gandit si care te face sa ramai perplex si sa stai sa te gandesti dc si cum
12. cartile la fel … psihologice … mintea in alerta … deja am zis la filme …
13. ciorile … ahh .. cred ca in alta viata am fost una
14. frigul … senzatia aia cand simti sangele ca-ti ingheata in vene, o amorteala aproape de moarte cand simturile par intarziate … dar totusi eu asociez intotdeauna senzatia aia cu faptul de a fi viu … ma simt intotdeauna vie in frig si gheata
15. zapada, ploaia … zapada pt ca again frig, amorteala, viu . tocmai ce-am scris. Ploaia … pt ca e rece da, dar si pt ca te face sa te simti insignifiant, mic, pune presiune pe tine, si nu in ultimul rand pt ca ma linisteste f tare pt ca mai tot timpul e in ac ton cu starea mea de spirit si e ceva la unison …. Care da liniste. Sau mai bine spus, dupa cum am citit undeva o descriere mai buna a starii create de ploaie : "I like the thick sheet of water - it made a wall between me and the rest of the world. It closed me in, let me be alone."
16. tequila si whiskey … pt ca-mi place arsura aia care-ti ramane pe gat … again amorteala
17. sticla … nu pot sa explic exact dc … dar e ceva acolo … probabil aceea idee de transparent, de vazut dincolo de, ceva care iti lasa spatiu si nu te ingradeste
18. cutitele …. Asta chiar nu stiu sa zic dc … nu stiu, e ceva acolo pur si simplu
Cred ca am zis destul … sa-mi mai ramana ceva si pt mine :D
Saturday, May 29, 2010
Completează după ...
De la Cami .......
Zodia: Fecioara :D
Aş vrea: o vodka momentan ... sa simt ca-mi arde gatul :))))
Păstrez: prea multe, mult prea multe .....
Mi-aş fi dorit: sa fi fost in Alaska, ingropata in zapada
Nu-mi place: sa fiu mintita si sa vad oameni prosti
Mă tem: momentan ma simt chiar bine si nu ma tem de nimic acum
Aud: o melodie la pian f faina ... si imi reapare un gand ... ar fi trebuit sa fi invatat si eu sa cand la pian ??!!!!!!!
Îmi pare rău: nu regret nimic din ce fac ... it would be just a waste of time
Îmi place: o mel de la Muse si inca nu-mi vine sa cred ca nu erau printre preferatii mei :D si apa evident my precious, inotul si tot ce inseamna sport, bikes, adrenalina, tot ce-ti pune sangele in miscare cu un ritm rapid, ametitor :D
Nu sunt: ceea ce nu vreau sa fiu
Dansez: cand simt nevoia ... which is rare
Niciodată: never hate your enemies
Par: rece, extrem de rece, sloi .... uneori chiar e cazul, alteori nu ... depinde de dispozitie si de omul de langa mine :D
Plâng: cand si cand
Nu-s întotdeauna: cordiala ... atat cat as vreau sa fiu
Nu-mi place la mine: slabiciunile ... dar devin din ce in ce mai putine ... years and years of practice :D
Sunt confuz: mai putin ... indecisa mai degraba si asta in ultimul timp mai mult nu ca regula generala
Am nevoie: a trip to Alaska .... so help me God i’ll do it !
Ar trebui: sa nu ma las influentata de atatea chestii minuscule si insignifiante ... dar na ! asta face parte din natura mea perfectionista .. eh
Zodia: Fecioara :D
Aş vrea: o vodka momentan ... sa simt ca-mi arde gatul :))))
Păstrez: prea multe, mult prea multe .....
Mi-aş fi dorit: sa fi fost in Alaska, ingropata in zapada
Nu-mi place: sa fiu mintita si sa vad oameni prosti
Mă tem: momentan ma simt chiar bine si nu ma tem de nimic acum
Aud: o melodie la pian f faina ... si imi reapare un gand ... ar fi trebuit sa fi invatat si eu sa cand la pian ??!!!!!!!
Îmi pare rău: nu regret nimic din ce fac ... it would be just a waste of time
Îmi place: o mel de la Muse si inca nu-mi vine sa cred ca nu erau printre preferatii mei :D si apa evident my precious, inotul si tot ce inseamna sport, bikes, adrenalina, tot ce-ti pune sangele in miscare cu un ritm rapid, ametitor :D
Nu sunt: ceea ce nu vreau sa fiu
Dansez: cand simt nevoia ... which is rare
Niciodată: never hate your enemies
Par: rece, extrem de rece, sloi .... uneori chiar e cazul, alteori nu ... depinde de dispozitie si de omul de langa mine :D
Plâng: cand si cand
Nu-s întotdeauna: cordiala ... atat cat as vreau sa fiu
Nu-mi place la mine: slabiciunile ... dar devin din ce in ce mai putine ... years and years of practice :D
Sunt confuz: mai putin ... indecisa mai degraba si asta in ultimul timp mai mult nu ca regula generala
Am nevoie: a trip to Alaska .... so help me God i’ll do it !
Ar trebui: sa nu ma las influentata de atatea chestii minuscule si insignifiante ... dar na ! asta face parte din natura mea perfectionista .. eh
Sunday, May 16, 2010
Adevar crunt
Am primit un e-mail rasunator, nu stiu cine l-a scris initial si cati dintre voi l-au citit .. dar n-am putut sa trec peste si am decis sa-l postez aici.
Adevar crunt dar asta e :
Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el?
Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene". La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui Tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă
până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară !
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. "Scuze, dom' părinte, e urgent !"
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada .
Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
Să trăieşti
Adevar crunt dar asta e :
Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el?
Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene". La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui Tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă
până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară !
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. "Scuze, dom' părinte, e urgent !"
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada .
Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
Să trăieşti
Thursday, April 15, 2010
Fire and Ice
Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I've tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.
Robert Frost
Personal note : most definitely I would have chosen ice ;)
Some say in ice.
From what I've tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.
Robert Frost
Personal note : most definitely I would have chosen ice ;)
How do we make it through the day ??
Dupa o perioada mai mult sau m Putin scurta de timp de vazut filme cu tot felul de monstri, vampiri, vrajitoare, varcolaci si tot tacamult, dupa citit Carti la fel cu tot felul de tampenii si cat Mai multe lucruri si entitati absurde, ireale, dupa toate acestea intrebarea pertinenta that comes into my mind : how do we, humans, make it through the day ??
We have no special needs, nu putem citi viitorul, nu putem citi gandurile celorlalti, la partea cu puterea fizica .. Mmm, cumva ramane de dezbatut... Unii dintre noi, fizic, chiar sunt puternici ... Bine-nteles ca nu ma numar printre acestia. Si totusi pasim pe acest pamant senini si veseli, well at least some of us, ne consideram buricul pamantului, lumea in mod cert n-ar exista daca noi n-am trai evident. Suntem aroganti, credem ca detinem secretele lumii, credem ca stim cum lumea se invarte, ca ni s-au deschis portile si acum cunoastem taine ascunse. Mmm, ingamfati si plini de sine de fapt. Cu perceptia noastra minuscula de intelegere, Mai bine spus a unora dintre noi, ne dam seama uneori, repet o mica mica parte din noi, ca totusi lumea se poate invarti si fara noi, ca nu stim chiar totul, ca Mai avem cate ceva de invatat din toate cele cate ne inconjoara. Suntem ca niste mici ganganii care fac zgomot de zor si alearga haotic.
Sa nu ma acuzati ca sunt inumana. Sunt mult mai umana decat multi dintre voi. Insa cateodata e bine sa pui lucrurile in perspectiva. Si poate ar fi bine sa stii exact care ti-e locul pe acest pamant, care ti-e rolul, ce ar trebui sa faci tu personal pentru binele celor care, poate, vor urma.
We have no special needs, nu putem citi viitorul, nu putem citi gandurile celorlalti, la partea cu puterea fizica .. Mmm, cumva ramane de dezbatut... Unii dintre noi, fizic, chiar sunt puternici ... Bine-nteles ca nu ma numar printre acestia. Si totusi pasim pe acest pamant senini si veseli, well at least some of us, ne consideram buricul pamantului, lumea in mod cert n-ar exista daca noi n-am trai evident. Suntem aroganti, credem ca detinem secretele lumii, credem ca stim cum lumea se invarte, ca ni s-au deschis portile si acum cunoastem taine ascunse. Mmm, ingamfati si plini de sine de fapt. Cu perceptia noastra minuscula de intelegere, Mai bine spus a unora dintre noi, ne dam seama uneori, repet o mica mica parte din noi, ca totusi lumea se poate invarti si fara noi, ca nu stim chiar totul, ca Mai avem cate ceva de invatat din toate cele cate ne inconjoara. Suntem ca niste mici ganganii care fac zgomot de zor si alearga haotic.
Sa nu ma acuzati ca sunt inumana. Sunt mult mai umana decat multi dintre voi. Insa cateodata e bine sa pui lucrurile in perspectiva. Si poate ar fi bine sa stii exact care ti-e locul pe acest pamant, care ti-e rolul, ce ar trebui sa faci tu personal pentru binele celor care, poate, vor urma.
Wednesday, April 7, 2010
Coldness
Ma gandesc la oameni si la felul lor de a fi. Sunt atatea tipologii. Oamenii care ti se baga in suflet, trec peste tine, scotocesc prin ce unghere apuca si te barfesc de nu te vezi. Apoi, cei fazi, care vorbesc despre tot ce vrei si ce nu vrei, vorbesc dar numai asta e de ei, nu simt nimic din tot ce povestesc. Cei care par ca n-au absolut nici o problema cand de fapt mintea lor planuiesc mii si mii de planuri si urzeli … psycho. Exista si oameni buni, cu suflet mare .. nu prea multi cei drept, dar exista. Stati linistiti ca nu ma numar printre ei.
Ajung la cei reci, care nu sar pe tine, nu ti se baga in suflet, daca vii si ceri ceva te ajuta dar atat. Nothing special. Nothing extraordinary. Nu-ti sar in gat. Stau acolo la locul lor, in banca lor, fara sa dea impresia ca observa ceva desi totusi o fac. Ei, aici e dilema mea. Sau poate ca doar depinde de la persoana la persoana. Ce-i cu observatul asta, tacit ?? de parca am trai printre hiene … din cand in cand vezi una cu gatul ridicat spre tine dar care totusi nu se oboseste sa se ridice de tot. Al dreacului de enervant.
In fine, sa va feriti de mine. A doua oara cand mai vad asa ceva, o sa-mi stea in cap 2 variante : fie va trantesc o privire atat de inghetata ca o sa va lipsiti a doua oara fie vin la voi si va zic verbal ceva care o sa va doara. Asta ca sa vedeti ca inca ma obosesc sa ma ridic si sa tin piept anumitor … imaturitati ??
Ajung la cei reci, care nu sar pe tine, nu ti se baga in suflet, daca vii si ceri ceva te ajuta dar atat. Nothing special. Nothing extraordinary. Nu-ti sar in gat. Stau acolo la locul lor, in banca lor, fara sa dea impresia ca observa ceva desi totusi o fac. Ei, aici e dilema mea. Sau poate ca doar depinde de la persoana la persoana. Ce-i cu observatul asta, tacit ?? de parca am trai printre hiene … din cand in cand vezi una cu gatul ridicat spre tine dar care totusi nu se oboseste sa se ridice de tot. Al dreacului de enervant.
In fine, sa va feriti de mine. A doua oara cand mai vad asa ceva, o sa-mi stea in cap 2 variante : fie va trantesc o privire atat de inghetata ca o sa va lipsiti a doua oara fie vin la voi si va zic verbal ceva care o sa va doara. Asta ca sa vedeti ca inca ma obosesc sa ma ridic si sa tin piept anumitor … imaturitati ??
Friday, April 2, 2010
Death is peaceful, easy. Life is harder
Soulless monster
Recently vazui un film ciudat si revazut de cateva ori chiar … am inceput sa fiu pasionata de cinematografie, sa urmaresc cadre … reminiscente de la lucrarea mea de diploma poate … tot e semn bun ca nu m-am tampit chiar de tot … zic eu :D
Daca as fi vreodata pusa in situatia de a alege intre un om care ma sufoca de caldura si un om rece, inghetat, posibil mort dar care tine la mine in felul lui ciudat, as alege in mod sigur pe tipul asta rece. De ce ? pai, nu suport caldura de nici un fel, ma sufoca, n-am aer, nu pot sa respir, ma apuca toate durerile existente sau imaginare din cauza caldurii. As prefera mortul pt ca savurezi mai bine “caldura” unui om rece pe care o simti din cand in cand decat o sufocare continua din partea unui om cald. Weird me, I know .. I’ve been told already. Bine ca n-am mai multi cititori .. ca i-as speria :))
Am auzit sintagma asta “soulless monster”. Well, which one is the soulless monster? Cum poti automat sa atasezi sintagma asta unui om rece, care nu sta la barfe, isi vede de treaba lui, nu pune intrebari, nu se amesteca in viata nimanui, nu da buzna ?? si in tot timpul asta gasesti atatia oameni cruzi, rai, fara mila sau respect pt orice lucru sau fiinta din lumea asta …. Mmm, se pierd valorile la greu. Ce-ar fi daca ar exista in lumea reala “eroi” din filme ? gen Hannibal Lecter sa zicem …. Cum ar fi atunci si cum s-ar comporta lumea daca ai sti ca undeva in orasul tau sau aproape de tine exista un om care vaneaza lumea care face greseli sau care e lipsita de bun simt ?
Si am mai auzit si asta cu “Death is peaceful, easy. Life is harder.” – la care subscriu evident. I myself considered it several times actually ….. nu neaparat ca un semn de slabiciune, un fel de supunere sau de infrangere in fata vietii, capitulare ca nu mai poti sa lupti … nu ! doar pentru linistea care ti-o ofera … pentru cateva clipe de liniste, cand totul in jurul tau e tacut, cand nu mai auzi nimic, cand vezi totul cum merge in reluare si te apropii lent de sfarsit … mmm, priceless !
mmm .. cum de pretuiesc unii puterea interioara, intelepciunea, arta de a rezista, de a fi puternic, forta fizica etc. in timp ce altii desconsidera absolut totul pe acest pamant ??
Cat de diferiti suntem facuti …. Si totusi sunt atatea filme facute unde vezi perfectiune pura which obviously is missing in viata noastra de zi cu zi … yet hope remains atata vreme cat acele filme sunt facute tot de oameni, sunt vazute de alti oameni care le privesc si poata invata ceva ! sau sunt facute dupa carti scrise de oameni reali – carti citite de oameni again reali .. poate o invata ceva si umanitatea asta … intr-un final … si poate n-or ajunge toti sa gandeasca ca mine sau sa subscrie la sintagma asta “Death is peaceful, easy. Life is harder.”
Recently vazui un film ciudat si revazut de cateva ori chiar … am inceput sa fiu pasionata de cinematografie, sa urmaresc cadre … reminiscente de la lucrarea mea de diploma poate … tot e semn bun ca nu m-am tampit chiar de tot … zic eu :D
Daca as fi vreodata pusa in situatia de a alege intre un om care ma sufoca de caldura si un om rece, inghetat, posibil mort dar care tine la mine in felul lui ciudat, as alege in mod sigur pe tipul asta rece. De ce ? pai, nu suport caldura de nici un fel, ma sufoca, n-am aer, nu pot sa respir, ma apuca toate durerile existente sau imaginare din cauza caldurii. As prefera mortul pt ca savurezi mai bine “caldura” unui om rece pe care o simti din cand in cand decat o sufocare continua din partea unui om cald. Weird me, I know .. I’ve been told already. Bine ca n-am mai multi cititori .. ca i-as speria :))
Am auzit sintagma asta “soulless monster”. Well, which one is the soulless monster? Cum poti automat sa atasezi sintagma asta unui om rece, care nu sta la barfe, isi vede de treaba lui, nu pune intrebari, nu se amesteca in viata nimanui, nu da buzna ?? si in tot timpul asta gasesti atatia oameni cruzi, rai, fara mila sau respect pt orice lucru sau fiinta din lumea asta …. Mmm, se pierd valorile la greu. Ce-ar fi daca ar exista in lumea reala “eroi” din filme ? gen Hannibal Lecter sa zicem …. Cum ar fi atunci si cum s-ar comporta lumea daca ai sti ca undeva in orasul tau sau aproape de tine exista un om care vaneaza lumea care face greseli sau care e lipsita de bun simt ?
Si am mai auzit si asta cu “Death is peaceful, easy. Life is harder.” – la care subscriu evident. I myself considered it several times actually ….. nu neaparat ca un semn de slabiciune, un fel de supunere sau de infrangere in fata vietii, capitulare ca nu mai poti sa lupti … nu ! doar pentru linistea care ti-o ofera … pentru cateva clipe de liniste, cand totul in jurul tau e tacut, cand nu mai auzi nimic, cand vezi totul cum merge in reluare si te apropii lent de sfarsit … mmm, priceless !
mmm .. cum de pretuiesc unii puterea interioara, intelepciunea, arta de a rezista, de a fi puternic, forta fizica etc. in timp ce altii desconsidera absolut totul pe acest pamant ??
Cat de diferiti suntem facuti …. Si totusi sunt atatea filme facute unde vezi perfectiune pura which obviously is missing in viata noastra de zi cu zi … yet hope remains atata vreme cat acele filme sunt facute tot de oameni, sunt vazute de alti oameni care le privesc si poata invata ceva ! sau sunt facute dupa carti scrise de oameni reali – carti citite de oameni again reali .. poate o invata ceva si umanitatea asta … intr-un final … si poate n-or ajunge toti sa gandeasca ca mine sau sa subscrie la sintagma asta “Death is peaceful, easy. Life is harder.”
Thursday, April 1, 2010
Urăsc tare de tot
Sa zicem top 10 chestii pe care le urasc …
1. oamenii maniaci, rai .. genul ala de oameni de vezi de la 10 metri rautatea din ei
2. cruzimea de care unii dau dovada (numai oameni nu se cheama !)
3. manelele
4. spitalele
5. pe mine … am dreptul sa zic ?? cel putin uneori …
6. sa mi se bage anumite persoane in suflet
7. sa nu mi se spuna adevarul in fata
8. sa ma minta cineva (mai ales ca de obicei imi dau seama !)
9. ingamfarea
10. oamenii plini de sine
1. oamenii maniaci, rai .. genul ala de oameni de vezi de la 10 metri rautatea din ei
2. cruzimea de care unii dau dovada (numai oameni nu se cheama !)
3. manelele
4. spitalele
5. pe mine … am dreptul sa zic ?? cel putin uneori …
6. sa mi se bage anumite persoane in suflet
7. sa nu mi se spuna adevarul in fata
8. sa ma minta cineva (mai ales ca de obicei imi dau seama !)
9. ingamfarea
10. oamenii plini de sine
Spovedit pe blog
Nu … nu le am nici eu cu spoveditul. Nu prea tin nici la sarbatori. Asta e. Pacatoasa pana la capat. I will definitely burn in hell.
Raspund si eu la leapsa de la Cami …
1) Care din cele 7 păcate le-ai încercat?
Mmm … nu prea multe :D dar tiptil, tiptil pe ici, pe colo …
2) Cât de destrăbălat şi necuviincios ai fost în ultimul timp?
In ultimul timp incerc sa fiu cetatean model. Reprezint Romania de ?!!
3) Viciul e un păcat. Ce vicii ai şi dacă intenţionezi să renunţi la vreunul?
Vicii … mm, unul si bun la care nu renunt … e singurul care ma tine pe linie de plutire :D
4) Eşti de acord cu Apostolul Pavel care spune: "Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce"?
100%
5) Ai fost ispitit de cineva să săvârşesti un păcat?
Desigur … dar am facut-o cu buna stiinta :)
6) Minciuna face parte din păcatele strigătoare la cer. Care a fost cea mai gravă minciună?
Mmm .. asta trebuie reflectat …..
7) Toţi au furat în viaţa lor câte ceva. Ce poţi spune despre tine în această privinţă?
Habar n-am .. doar ca nu obisnuiesc …
8) “Să nu preacurveşti!”, spune una din cele 10 porunci. Tu ţi-ai dorit sau ţi-ai înşelat partenerul vreodată?
Nu … si proasta am fost ca n-am facut-o !
9) Deznădejdea în faţa momentelor grele din viaţa ta te face câteodată să te îndoieşti de iubirea divină. Ai avut asemenea momente, ţi-ai dorit vreodată moartea?
Yup … de mai multe ori chiar … nu ma iubesc se pare atat de mult … I don’t care. Dar la urma urmei … Death is peaceful … life is harder.
10) Iertarea aproapelui tău este unul din îndemnurile bisericii. Ne vei ierta impertinenţa sau păcatul de a-ţi trimite un asemenea gen de leapşă?
Pe Cami a mea … oricand :)
Raspund si eu la leapsa de la Cami …
1) Care din cele 7 păcate le-ai încercat?
Mmm … nu prea multe :D dar tiptil, tiptil pe ici, pe colo …
2) Cât de destrăbălat şi necuviincios ai fost în ultimul timp?
In ultimul timp incerc sa fiu cetatean model. Reprezint Romania de ?!!
3) Viciul e un păcat. Ce vicii ai şi dacă intenţionezi să renunţi la vreunul?
Vicii … mm, unul si bun la care nu renunt … e singurul care ma tine pe linie de plutire :D
4) Eşti de acord cu Apostolul Pavel care spune: "Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce"?
100%
5) Ai fost ispitit de cineva să săvârşesti un păcat?
Desigur … dar am facut-o cu buna stiinta :)
6) Minciuna face parte din păcatele strigătoare la cer. Care a fost cea mai gravă minciună?
Mmm .. asta trebuie reflectat …..
7) Toţi au furat în viaţa lor câte ceva. Ce poţi spune despre tine în această privinţă?
Habar n-am .. doar ca nu obisnuiesc …
8) “Să nu preacurveşti!”, spune una din cele 10 porunci. Tu ţi-ai dorit sau ţi-ai înşelat partenerul vreodată?
Nu … si proasta am fost ca n-am facut-o !
9) Deznădejdea în faţa momentelor grele din viaţa ta te face câteodată să te îndoieşti de iubirea divină. Ai avut asemenea momente, ţi-ai dorit vreodată moartea?
Yup … de mai multe ori chiar … nu ma iubesc se pare atat de mult … I don’t care. Dar la urma urmei … Death is peaceful … life is harder.
10) Iertarea aproapelui tău este unul din îndemnurile bisericii. Ne vei ierta impertinenţa sau păcatul de a-ţi trimite un asemenea gen de leapşă?
Pe Cami a mea … oricand :)
Sunday, March 28, 2010
Angoase
Vorbim azi despre diferente intre societati pentru ca m-a socat o chestie saptamana asta si inca nu stiu care e societatea ideala in care ar trebui sa traiasca un om.
Am plecat de la o societate saraca financiar. Societate rautacioasa, plina de griji cauzate de atatea lipsuri care te invrajbesc. Societate care nu te ajuta niciodata cu nimic, unde te invarti de colo colo fara nici un rost, unde daca intrebi ceva, ti se raspunde in scarba sau poate deloc, stat care nu da 2 bani pe tine, stat in care nu se incurajeaza tinerii, nu se incurajeaza valorile pozitive, o stare continua de dezinteres, o lume in care toti lupta doar pt ei, o lume care schimba regulile daca te duci cu cineva sus pus sau dc ai banii necesari, doctori care nu dau 2 bani pe tine etc. etc. etc. stiti povestea ca doar traiti acolo. O simtiti pe pielea voastra zilnic.
Partea frumoasa a Romaniei e frumusetea ei ca si peisaj si natura – atata cat mai este ea si mai e o chestie pe care am observat-o si care zace acolo in oameni. Mereu cand am avut probleme sau m-am simtit rau din diverse motive – mereu am avut pe cineva langa mine, indiferent daca cunosteam acea persoana de multi ani sau daca era doar un strain, un om oarecare luat de pe strada care s-a gandit ca poate as avea nevoie de ceva.
Si revin la cealalta societate in care traiesc momentan la mii de km de Romania mea. O societate amabila, politicoasa, dar rece. O societate educata sa ajute pe ceilalti fizic, dar nu spiritual. o societate unde daca intrebi, ti se raspunde politicos si promp. O societate in care daca ai nelamuriri de orice fel, se gaseste cineva care sa te ajute si sa-ti raspunda. O societate in care fiecare isi vede de treaba lui, nu se baga nimeni in sufletul tau, nu te intreaba nimeni niciodata chestii prea intime si dc te trezesti cu astfel de intrebari ori ai dai de un om care te place ori de un psihopat si in ultimul caz tre sa te feresti … si in primul de fapt
Toate lucrurile merg bine in societatea asta a doua. Singura mea obiectie ar fi falsitatea, acea masca perpetua cu care oamenii de aici sunt obisnuiti si care exista de atata timp incat nu o mai percep defel. Este masca politetii, tocmai pentru ca toti oamenii sunt atat de binevoitori incat venit din alta parte esti suspicios … unde domnule au disparut toti oamenii naspa, care-ti raspund si te calca in picioare ?? (era un proverb … noroc de dusmani ca sa putem respira si noi ) dar daca esti nascut si crescut aici nu vezi nuanele astea .. zici ca asa ar trebui sa mearga lucrurile. Razbunarea mea proprie si personala e ca nici un strain de aici n-ar putea supravietui in romania .. va spun sincer si am avut si dovada. Un var al celei mai bune prietene a fost in vacanta numai in Romania … a rezistat eroic ! 2 zile dupa care a fugit mancand pamantul ca el nu poate suporta. Cum sa stea el la coada ?? sa nu zica lumea multumesc ?? la orice fleac ?? cum sa se uite lumea la el ?? extraordinar …. Asa ca sincer in sinea mea, eu ma bucur ca m-am nascut si am fost crescuta in Romania. M-a facut puternica, dura, m-a slefuit astfel incat sa nu ma rup bucati atunci cand sunt lovita.
Si mai e o chestie … cum se face ca in societatea asta straina din afara sunt atatia oameni cu probleme mentale ? pe mine m-a socat chestia asta ?!! daca toata lumea iti zambeste, nu exista conflicte majore (statul are grija sa puna lucrurile in ordine !), exista armonie .. cum de exista atatea cazuri de oameni bolnavi psihic ? si am stat eu si m-am gandit …. Nu cumva asta provine din acea falsitate a lor ? din faptul ca isi ascund propriile lor trairi si impulsuri negative toata viata lor ?? asta nu se transforma in angoasa mai ales dupa atat de mult timp ? (dupa Freud adica)
Da, deci complicat … nu stiu exact care ar fi societatea optima de crescut si trait …
Una care te loveste, dar te face dur, rezistent, puternic ??
Sau una care te protejeaza, are grija de tine, dar te asupreste ? te face sa iti ascunzi propriile trairi si sentimente, sa ti le infranezi … si asta pe timp indelungat s-ar putea sa-ti creeze probleme ?!!!!
Am plecat de la o societate saraca financiar. Societate rautacioasa, plina de griji cauzate de atatea lipsuri care te invrajbesc. Societate care nu te ajuta niciodata cu nimic, unde te invarti de colo colo fara nici un rost, unde daca intrebi ceva, ti se raspunde in scarba sau poate deloc, stat care nu da 2 bani pe tine, stat in care nu se incurajeaza tinerii, nu se incurajeaza valorile pozitive, o stare continua de dezinteres, o lume in care toti lupta doar pt ei, o lume care schimba regulile daca te duci cu cineva sus pus sau dc ai banii necesari, doctori care nu dau 2 bani pe tine etc. etc. etc. stiti povestea ca doar traiti acolo. O simtiti pe pielea voastra zilnic.
Partea frumoasa a Romaniei e frumusetea ei ca si peisaj si natura – atata cat mai este ea si mai e o chestie pe care am observat-o si care zace acolo in oameni. Mereu cand am avut probleme sau m-am simtit rau din diverse motive – mereu am avut pe cineva langa mine, indiferent daca cunosteam acea persoana de multi ani sau daca era doar un strain, un om oarecare luat de pe strada care s-a gandit ca poate as avea nevoie de ceva.
Si revin la cealalta societate in care traiesc momentan la mii de km de Romania mea. O societate amabila, politicoasa, dar rece. O societate educata sa ajute pe ceilalti fizic, dar nu spiritual. o societate unde daca intrebi, ti se raspunde politicos si promp. O societate in care daca ai nelamuriri de orice fel, se gaseste cineva care sa te ajute si sa-ti raspunda. O societate in care fiecare isi vede de treaba lui, nu se baga nimeni in sufletul tau, nu te intreaba nimeni niciodata chestii prea intime si dc te trezesti cu astfel de intrebari ori ai dai de un om care te place ori de un psihopat si in ultimul caz tre sa te feresti … si in primul de fapt
Toate lucrurile merg bine in societatea asta a doua. Singura mea obiectie ar fi falsitatea, acea masca perpetua cu care oamenii de aici sunt obisnuiti si care exista de atata timp incat nu o mai percep defel. Este masca politetii, tocmai pentru ca toti oamenii sunt atat de binevoitori incat venit din alta parte esti suspicios … unde domnule au disparut toti oamenii naspa, care-ti raspund si te calca in picioare ?? (era un proverb … noroc de dusmani ca sa putem respira si noi ) dar daca esti nascut si crescut aici nu vezi nuanele astea .. zici ca asa ar trebui sa mearga lucrurile. Razbunarea mea proprie si personala e ca nici un strain de aici n-ar putea supravietui in romania .. va spun sincer si am avut si dovada. Un var al celei mai bune prietene a fost in vacanta numai in Romania … a rezistat eroic ! 2 zile dupa care a fugit mancand pamantul ca el nu poate suporta. Cum sa stea el la coada ?? sa nu zica lumea multumesc ?? la orice fleac ?? cum sa se uite lumea la el ?? extraordinar …. Asa ca sincer in sinea mea, eu ma bucur ca m-am nascut si am fost crescuta in Romania. M-a facut puternica, dura, m-a slefuit astfel incat sa nu ma rup bucati atunci cand sunt lovita.
Si mai e o chestie … cum se face ca in societatea asta straina din afara sunt atatia oameni cu probleme mentale ? pe mine m-a socat chestia asta ?!! daca toata lumea iti zambeste, nu exista conflicte majore (statul are grija sa puna lucrurile in ordine !), exista armonie .. cum de exista atatea cazuri de oameni bolnavi psihic ? si am stat eu si m-am gandit …. Nu cumva asta provine din acea falsitate a lor ? din faptul ca isi ascund propriile lor trairi si impulsuri negative toata viata lor ?? asta nu se transforma in angoasa mai ales dupa atat de mult timp ? (dupa Freud adica)
Da, deci complicat … nu stiu exact care ar fi societatea optima de crescut si trait …
Una care te loveste, dar te face dur, rezistent, puternic ??
Sau una care te protejeaza, are grija de tine, dar te asupreste ? te face sa iti ascunzi propriile trairi si sentimente, sa ti le infranezi … si asta pe timp indelungat s-ar putea sa-ti creeze probleme ?!!!!
Saturday, March 20, 2010
Friday, March 19, 2010
Tuesday, March 16, 2010
Romani
Revin la un capitol drag mie … acea “stransa” legatura intre romani … Nu de alta dar tocmai am avut, din nou ! , o experienta “placuta” cu ai nostri cetateni romani … care ca de fiecare data ma exaspereaza cu monumentala lor prostie !
Stati linistiti, lucrurile nu merg extraordinar de bine (a se vedea perfect ) in orice alta tara. Peste tot gasesti lucruri care te deranjeaza, faza buna e ca sunt lucruri care te deranjeaza in proportie mai mica si nu te afecteaza asa de mult si in nici un caz atat de des !
Mai mult ca oricand nu regret alegerea facuta, nu regret ca nu mai dau de functionarii nostri prosti si batuti in cap care te plimba de la unul la altul si care nu-ti rezolva treaba, nu mai dau pe strazi de oamenii care barfesc la orice pas, nu tre sa suport manele de nici un fel, nu se baga nimeni in sufletul meu, merg in autobuz lejer fara sa-mi respire cineva in ceafa, pot sa ma imbrac cum vreau … lumea de aici nu are timp sa stea sa ma “admire” si eventual sa ma barfeasca de cum arat sau sa-mi masoare stratul de machiaj negru pe care il am, nu se imbulzeste lumea la nimic, nu ma trezesc imbrancita, nu observ priviri care sa ramana cu privirea 10 min indelung la mine (creierul mergand inainte si analizand orice defect pt a-l barfi apoi), etc.etc.etc.
Si peste toate acestea faza cea mai tare e ca toata rautatea din romanii nostri scumpi si dragi vine din propriile noastre creiere umane. Nu vine nimeni sa ne faca asa cum suntem. Ne facem noi insine. Ne sapam unii pe altii de zici ca suntem unii pentru altii inamici sau dusmani de moarte, ca si cum ne-am sti toti unii pe altii, toate defectele si prostiile facute si pentru aceste defecte / prostii ne dusmanim … si da, another thing, sad nevertheless true, romanii sapa alti romani. Si nu-nteleg de ce .. de ce tu daca ai ajung undeva mai sus (nu comentez mijloace ca nu asta-i scopul !) dar tu ca om oropsit care ai facut ceva si ai ajuns mai sus, de ce nu ajuti si pe altul de langa tine si de ce ii dai in cap si te bucuri de necazul lui ? de unde atata dusmanie ?? si la toate astea, cum am vazut scis intr-un articol frumos de cineva mai destept ca mine, la toate astea se raspunde cu un zambet amar pe bune .. din cauza saraciei ! pai bat-o vina de saracie ! frumos si ideal ar fi ca daca ai fost sarac si ajungi si ai norocul sa evoluezi, daca tu ai vazut ce greu ti-a fost, de ce frate nu ajuti si pe altul, de ce-l ingropi de viu ?? deci nu-nteleg … articolul mai sus mentionat sustinea ca saracia inaspreste omul … omul fost sarac, actual parvenit, uita de unde a venit, cica e inasprit deja din cauza vietii dinainte si a drumului spre parvenire, si la randul sau se comporta ca cei de dinaintea lui care i-au facut rau …. Si e un cerc vicios, stupid … in care toata lumea se uita chioras unul la altul, dusmani de moarte, de parca ai fi comis nu stiu ce faradelegi, nu se mai gandeste nimeni la cineva din jurul sau, toti sar sa ajute un strain venit de peste tari si mari dar cand e vb de ajutat alt roman … mmm, se schimba foaie, nationalismul isi pierde din valoae si fiecare e pentru el si evident pe cont propriu … si se sapa la greu … ufff … din nou sa va fie rusine ! nici n-am cuvinte destule ca sa exprim ce simt pentru categoria aia de oameni ………………
Stati linistiti, lucrurile nu merg extraordinar de bine (a se vedea perfect ) in orice alta tara. Peste tot gasesti lucruri care te deranjeaza, faza buna e ca sunt lucruri care te deranjeaza in proportie mai mica si nu te afecteaza asa de mult si in nici un caz atat de des !
Mai mult ca oricand nu regret alegerea facuta, nu regret ca nu mai dau de functionarii nostri prosti si batuti in cap care te plimba de la unul la altul si care nu-ti rezolva treaba, nu mai dau pe strazi de oamenii care barfesc la orice pas, nu tre sa suport manele de nici un fel, nu se baga nimeni in sufletul meu, merg in autobuz lejer fara sa-mi respire cineva in ceafa, pot sa ma imbrac cum vreau … lumea de aici nu are timp sa stea sa ma “admire” si eventual sa ma barfeasca de cum arat sau sa-mi masoare stratul de machiaj negru pe care il am, nu se imbulzeste lumea la nimic, nu ma trezesc imbrancita, nu observ priviri care sa ramana cu privirea 10 min indelung la mine (creierul mergand inainte si analizand orice defect pt a-l barfi apoi), etc.etc.etc.
Si peste toate acestea faza cea mai tare e ca toata rautatea din romanii nostri scumpi si dragi vine din propriile noastre creiere umane. Nu vine nimeni sa ne faca asa cum suntem. Ne facem noi insine. Ne sapam unii pe altii de zici ca suntem unii pentru altii inamici sau dusmani de moarte, ca si cum ne-am sti toti unii pe altii, toate defectele si prostiile facute si pentru aceste defecte / prostii ne dusmanim … si da, another thing, sad nevertheless true, romanii sapa alti romani. Si nu-nteleg de ce .. de ce tu daca ai ajung undeva mai sus (nu comentez mijloace ca nu asta-i scopul !) dar tu ca om oropsit care ai facut ceva si ai ajuns mai sus, de ce nu ajuti si pe altul de langa tine si de ce ii dai in cap si te bucuri de necazul lui ? de unde atata dusmanie ?? si la toate astea, cum am vazut scis intr-un articol frumos de cineva mai destept ca mine, la toate astea se raspunde cu un zambet amar pe bune .. din cauza saraciei ! pai bat-o vina de saracie ! frumos si ideal ar fi ca daca ai fost sarac si ajungi si ai norocul sa evoluezi, daca tu ai vazut ce greu ti-a fost, de ce frate nu ajuti si pe altul, de ce-l ingropi de viu ?? deci nu-nteleg … articolul mai sus mentionat sustinea ca saracia inaspreste omul … omul fost sarac, actual parvenit, uita de unde a venit, cica e inasprit deja din cauza vietii dinainte si a drumului spre parvenire, si la randul sau se comporta ca cei de dinaintea lui care i-au facut rau …. Si e un cerc vicios, stupid … in care toata lumea se uita chioras unul la altul, dusmani de moarte, de parca ai fi comis nu stiu ce faradelegi, nu se mai gandeste nimeni la cineva din jurul sau, toti sar sa ajute un strain venit de peste tari si mari dar cand e vb de ajutat alt roman … mmm, se schimba foaie, nationalismul isi pierde din valoae si fiecare e pentru el si evident pe cont propriu … si se sapa la greu … ufff … din nou sa va fie rusine ! nici n-am cuvinte destule ca sa exprim ce simt pentru categoria aia de oameni ………………
Monday, March 8, 2010
Sweat misery
Cine a zis ca moartea sau suferinta in general nu-i frumoasa ? Daca m-ar vedea cineva cunoscut acum, nici nu m-ar cunoaste. Sunt mult mai mult decat palida, alb de cadavru, nici nu-mi mai trebuie machiaj, il am deja natural … pot sa ma duc direct sa filmez un videoclip cu Dimmu … mm, my beloved …. mmm
Deci … fata alba, supta (si eu care tocmai ma ingrasasem cateva kg si aratam cat de cat normal ! nevermind I guess), bones care se intind, observi articulatiile, venele, sangele pompand … ochii adanciti in orbite, parul atarnind … camera se-nvarte … ametitor …
Mmm, my beloved pain … cum de schimbi tu look ul unui om ?? Si nu cumva tocmai durerea asta arata adevarata fata a unui om ?? Acum cand suntem noi insisi, deschisi si ne aratam exact cum suntem, neam de pacatosi, urati si doomed … unde mai vezi tu suflet pur si curat ?? acum cu suferinta asta in fata, ne aratam pe noi asa cum suntem noi. The fake is gone. Ramanem doar cu ce avem pe noi … fata tragica, schimonosita, palida in oglinda … cioburi, fragmente, mii de bucati dar ramane acea imagine si priveliste reintoarsa spre noi – aceeasi in toate cele mii de bucati fragmentate ale oglinzii … reale sau nu, reale sau poate doar oglinda a sufletului nostru hidos … Cautati nemurire sau aspirati la portile deschise ale unui taram fermecat, bland, cu pajisti de flori, inmiresmat ale unui rai ?? mmm, reveniti va rog pe pamant, pe taramul asta minunat unde totul e facut in scarba, unde mila e batjocorita, unde cel care domneste calca senin pe cadavre, un loc in care pacatele se tin lant, unde nu exista bunatate sau daca o observi la cineva o calci in picioare, unde totul se face dupa anumite legi nescrise, umilitoare si batjocoritoare, unde fiecare se gandeste numai la el, unde totul e dominat de ura sau teama si disperare … mmm … sweat misery … trup hidos cu suflet pacatos ….
Deci … fata alba, supta (si eu care tocmai ma ingrasasem cateva kg si aratam cat de cat normal ! nevermind I guess), bones care se intind, observi articulatiile, venele, sangele pompand … ochii adanciti in orbite, parul atarnind … camera se-nvarte … ametitor …
Mmm, my beloved pain … cum de schimbi tu look ul unui om ?? Si nu cumva tocmai durerea asta arata adevarata fata a unui om ?? Acum cand suntem noi insisi, deschisi si ne aratam exact cum suntem, neam de pacatosi, urati si doomed … unde mai vezi tu suflet pur si curat ?? acum cu suferinta asta in fata, ne aratam pe noi asa cum suntem noi. The fake is gone. Ramanem doar cu ce avem pe noi … fata tragica, schimonosita, palida in oglinda … cioburi, fragmente, mii de bucati dar ramane acea imagine si priveliste reintoarsa spre noi – aceeasi in toate cele mii de bucati fragmentate ale oglinzii … reale sau nu, reale sau poate doar oglinda a sufletului nostru hidos … Cautati nemurire sau aspirati la portile deschise ale unui taram fermecat, bland, cu pajisti de flori, inmiresmat ale unui rai ?? mmm, reveniti va rog pe pamant, pe taramul asta minunat unde totul e facut in scarba, unde mila e batjocorita, unde cel care domneste calca senin pe cadavre, un loc in care pacatele se tin lant, unde nu exista bunatate sau daca o observi la cineva o calci in picioare, unde totul se face dupa anumite legi nescrise, umilitoare si batjocoritoare, unde fiecare se gandeste numai la el, unde totul e dominat de ura sau teama si disperare … mmm … sweat misery … trup hidos cu suflet pacatos ….
Marriage
Oh and by the way .... am revazut un film .. Mr and Mrs Smith :))))
Yeah, that’s my kind of marriage … tough, rough, lupti cot la cot si fizic si psihic …
Apreciez …
Si in caz ca intalniti asa ceva si in real life, let me know … I’m definitely interested
:))))))
Yeah, that’s my kind of marriage … tough, rough, lupti cot la cot si fizic si psihic …
Apreciez …
Si in caz ca intalniti asa ceva si in real life, let me know … I’m definitely interested
:))))))
Women
High again .. de la atatea pastile … ajung sa fraternizez cu ideea precum ca pentru a nascoci ganduri savante, tre sa ai o doza de nebunie sau acest “high” provenind din drugs, alcohol or pills (ca sa ma limitez doar la astea !).
Am auzit o sintagma interesanta zilele astea spusa la un show apartinand lui Chris Rock … “women hate women” … si am stat eu si m-am gandit. He may be right. Multe din esecurile noastre, ale femeilor, provin pentru ca “women hate other women !”.
Genetic asta e marea diferenta intre femei si barbati : barbatii se sustin reciproc in absolut orice circumstanta, chiar daca au dreptate sau nu, chiar daca incalca alte reguli, chiar daca or sa cada meteoriti sau se incalca vreo regula a bunului simt, regula de conduita, regula morala, etc.etc.etc. barbatii se sustin !! sa cada absolut orice, barbatii se sustin !
Pe de alta parte, scumpele si gingasele noastre reprezentante, acel sex frumos, se urasc de moarte si se transforma in cei mai mari combatanti atunci cand le sta ceva dar mai ales cineva in drum (doamne fereste sa fie o alta femeie ! atac in masa).
Si am stat eu si am cugetat … de unde poate veni aceasta ura eterna intre femei, aceasta vrajba mostenita genetic … de unde domnule atata ura intre femei ?? rezultatul, dupa lungi cercetari, si pastile recunosc, si tequila Cami ca nu m-am putut abtine de !! dreacu sa le ia de pastile … in sfarsit, rezultatul a fost ca femeile n-au incredere in propriile lor forte, n-au incredere in ele insele. Sunt slabe. Si in loc sa se intoarca impotriva lor, sa se puna pe picioare, sa devina puternice ele insele, sa se faca strong si sigure pe sine, in loc de toate astea, se intorc evident impotriva suratelor lor. Cu toata ura pe care o au fata de sine (constienta sau inconstienta) si o intorc impotriva celorlalte femei. Ohh, my goodness, I’ll start hating them, daca nu deja am si inceput. Sau poate this is just my theory … or part of it at least, from my own experience and lack of peace of mind.
Shame on yourself ! for not sticking to each other, for not having one’s back ! for betrayal and mistrust !
Am auzit o sintagma interesanta zilele astea spusa la un show apartinand lui Chris Rock … “women hate women” … si am stat eu si m-am gandit. He may be right. Multe din esecurile noastre, ale femeilor, provin pentru ca “women hate other women !”.
Genetic asta e marea diferenta intre femei si barbati : barbatii se sustin reciproc in absolut orice circumstanta, chiar daca au dreptate sau nu, chiar daca incalca alte reguli, chiar daca or sa cada meteoriti sau se incalca vreo regula a bunului simt, regula de conduita, regula morala, etc.etc.etc. barbatii se sustin !! sa cada absolut orice, barbatii se sustin !
Pe de alta parte, scumpele si gingasele noastre reprezentante, acel sex frumos, se urasc de moarte si se transforma in cei mai mari combatanti atunci cand le sta ceva dar mai ales cineva in drum (doamne fereste sa fie o alta femeie ! atac in masa).
Si am stat eu si am cugetat … de unde poate veni aceasta ura eterna intre femei, aceasta vrajba mostenita genetic … de unde domnule atata ura intre femei ?? rezultatul, dupa lungi cercetari, si pastile recunosc, si tequila Cami ca nu m-am putut abtine de !! dreacu sa le ia de pastile … in sfarsit, rezultatul a fost ca femeile n-au incredere in propriile lor forte, n-au incredere in ele insele. Sunt slabe. Si in loc sa se intoarca impotriva lor, sa se puna pe picioare, sa devina puternice ele insele, sa se faca strong si sigure pe sine, in loc de toate astea, se intorc evident impotriva suratelor lor. Cu toata ura pe care o au fata de sine (constienta sau inconstienta) si o intorc impotriva celorlalte femei. Ohh, my goodness, I’ll start hating them, daca nu deja am si inceput. Sau poate this is just my theory … or part of it at least, from my own experience and lack of peace of mind.
Shame on yourself ! for not sticking to each other, for not having one’s back ! for betrayal and mistrust !
Sunday, March 7, 2010
Eternal love .. or doomness
Momentan sunt bolnava … cold or sth like that si am petrecut ultimul weekend acasa, in plapuma, drogata de atatea pastile si nici nu am luat macar cat vor altii sa ma indoape. In lipsa de alta activitate m-am uitat la filme. Am revazut Constantine …. Keanu ramane una dintre afinitati recunosc. Filmul nu m-a m impresionat ca prima oara …. E prea multa lumina momentan. Trebuie sa sting lumina. Am revenit la starea initiala … pe intuneric, afara se innopteaza, ploua molcom, marunt si des – apasator pe umerii mei. In sfarsit. Vremea in ton cu sufletul meu. Acum sunt safe si am peace of mind :) Revin la film …. Singurul lucru pe care l-am luat la mine din ac film e o dorinta de cunoastere … cunoastere de mituri, ritualuri, zane, monstri, legende etc.etc. Ma gandesc ca timpul asta trece poate prea repede. Ignoram lucrurile importante. Si luam atat de putine cu noi cand plecam din aceasta lume. Useless thoughts … ne chinuim ca niste gandaci marunti sa traim mai bine, ne zbatem pt un job m bun, pt tot felul de chestii marunte si insignifiante. Mm, cruda soarta asta umana. Sunt atatea chestii pe care as vrea sa le stiu in lumea asta, sa le stiu rostul si semnificatia si ca multi oameni ma limitez numai la anumite chestii si pierd din vedere esentialul. Mmm, viata asta e facuta pentru mult mai multe chestii, mult mai importante decat o vesnica rutina de a te trezi dimineata, munca, casa, eventual ceva plimbari si chestii din astea ieftine. Mm, I might need to do some changes.
A doua chestie intriguing vine dintr-un film pe care m-am ferit sa-l vad. N-as putea sa zic de ce … intuitiv mai mult – acel Twilight de care fetele sau anumite colege de la fostul job erau innebunite dupa el. M-am ferit din 2 motive : 1. pt ca nu aveam mare incredere in judecata fetelor de care va spuneam sau a anumitor fete si m-am gandit dupa cum suspinau ele ca tre sa fie o mare panarama filmul, o apa de ploaie daca vreti si 2. varianta opusa o sa-mi placa prea mult ideea. Bine-nteles ca am vazut filmul anapoda i.e. partea a doua inaintea partii intai dar asta e. Cu ocazia asta am aflat si ca sunt de fapt 4 carti scrise. Nu le-am citit dar din moment ce sunt carti scrise de o femeie in mod sigur finalul e unul fericit. As always. So different from the real life ! Oftez amar….. stau si ma gandesc de ce or fi facute femeile astea atat de capabile sa se lege de cineva?? Genetic vb .. de unde atata incredere intr-un singur om ? Incredere orbeste, mergi teleghidat, esti pe pilot automat pe o singura directie. This is so strange. Femeile au intotdeauna tendinta sa se lege de un singur barbat, cat pe ce sa-i faca si icoana, pus pe pedestal, il adora, trec cu vederea absolut orice pt barbatul iubit, iarta everything … cata prostie !! cata slabiciune ! uff …. Barbatii pe de alta parte … atata timp cat e vb de un corp cald care sa-i adore si sa-i puna pe pedestal .. they don’t care. Sa aiba dotarile necesare ca restul vine de la sine. Mmm, what a mess ….
Si totusi visam cu totii la iubire din aia eterna, vesnica de suflete pereche, de modelare perfecta si de aceea ne incanta sa vedem in filme din astea cum totul merge perfect. Ceea ce nu-ti zic filmele e ca asta nu se intampla in viata reala. Dupa cum zicea mai bine cineva mai intelept ca mine in viata asta reala, daca ai noroc, tot ce pot sa gaseste e un mate. Si na … tratezi cu el si cam atat. Restul romantisme din astea … mmm, or fi existat demult, intr-o epoca apusa de secole. Lumea de azi e prea ocupata cu distrugerea ei ca sa mai stea si sa cugete asupra romantimului. Dar who knows ? Atata timp cat mai e lume care se uita la asa ceva si carora le place .. mm, poate mai avem si noi o sansa. I hope. Nu om fi toti doomed to hell.
A doua chestie intriguing vine dintr-un film pe care m-am ferit sa-l vad. N-as putea sa zic de ce … intuitiv mai mult – acel Twilight de care fetele sau anumite colege de la fostul job erau innebunite dupa el. M-am ferit din 2 motive : 1. pt ca nu aveam mare incredere in judecata fetelor de care va spuneam sau a anumitor fete si m-am gandit dupa cum suspinau ele ca tre sa fie o mare panarama filmul, o apa de ploaie daca vreti si 2. varianta opusa o sa-mi placa prea mult ideea. Bine-nteles ca am vazut filmul anapoda i.e. partea a doua inaintea partii intai dar asta e. Cu ocazia asta am aflat si ca sunt de fapt 4 carti scrise. Nu le-am citit dar din moment ce sunt carti scrise de o femeie in mod sigur finalul e unul fericit. As always. So different from the real life ! Oftez amar….. stau si ma gandesc de ce or fi facute femeile astea atat de capabile sa se lege de cineva?? Genetic vb .. de unde atata incredere intr-un singur om ? Incredere orbeste, mergi teleghidat, esti pe pilot automat pe o singura directie. This is so strange. Femeile au intotdeauna tendinta sa se lege de un singur barbat, cat pe ce sa-i faca si icoana, pus pe pedestal, il adora, trec cu vederea absolut orice pt barbatul iubit, iarta everything … cata prostie !! cata slabiciune ! uff …. Barbatii pe de alta parte … atata timp cat e vb de un corp cald care sa-i adore si sa-i puna pe pedestal .. they don’t care. Sa aiba dotarile necesare ca restul vine de la sine. Mmm, what a mess ….
Si totusi visam cu totii la iubire din aia eterna, vesnica de suflete pereche, de modelare perfecta si de aceea ne incanta sa vedem in filme din astea cum totul merge perfect. Ceea ce nu-ti zic filmele e ca asta nu se intampla in viata reala. Dupa cum zicea mai bine cineva mai intelept ca mine in viata asta reala, daca ai noroc, tot ce pot sa gaseste e un mate. Si na … tratezi cu el si cam atat. Restul romantisme din astea … mmm, or fi existat demult, intr-o epoca apusa de secole. Lumea de azi e prea ocupata cu distrugerea ei ca sa mai stea si sa cugete asupra romantimului. Dar who knows ? Atata timp cat mai e lume care se uita la asa ceva si carora le place .. mm, poate mai avem si noi o sansa. I hope. Nu om fi toti doomed to hell.
Sunday, February 28, 2010
Mama
Una dintre concluziile zilei de astazi e faptul ca mama e singura persoana care te iubeste neconditionat din day 1, indiferent cate defecte ai, probleme, cate nazbatii poti sa faci. Ramane singurul om invariabil si statornic din viata fiecarui om. Mama e genul de om care ar accepta cu zambetul pe buze sa o tai bucati pentru orice copil al ei. A stat cu mine in toate paturile de spital pe unde am umblat. Mi-a acceptat si furiile mele si muzica rock. Si acum a ajuns sa poarte tricou cu Metallica chiar. A prins engleza si primele cuvinte pe care le-am invatat in engleza au fost cu ea. A invatat sa umble si pe calculator ca sa vorbeasca cu mine, sa foloseasca emoticons, sa salveze poze ca sa ma admire, mangaie monitorul de fiecare data cand vorbeste prin camera cu mine. Singurul lucru sa zicem urat pe care l-am auzit de la ea, apogeul apogeelor (in timp ce eu injur !), ea zice ceva de genul “astia-s oameni care iti vine sa-i tai si sa le dai sare”. Si atata tot. Mama e omul cu cel mai mult bun simt din lume. Deci pot sa zic si eu ca am avut noroc o data in viata pt ca m-a nascut ea si nu m-a lasat atunci balta sa mor :)
Saturday, February 27, 2010
Liceu
Mmm, cam aceeasi chestie si la mine la liceu. Nu mare diferenta, doar ca eu l-am facut la Pedagogic. Am avut la fel colegi tampiti, care nu dadeau doi bani. (Pardon colege si doar un coleg la inceput care la sfarsitul celor 4 ani numai baiat nu se chema !) Acelasi tipar : exceptii se faceau numai pentru unii, nu pentru toata lumea si da daca era de sacrificat ceva se facea, dar numai pentru anumite persoane, grupul insemna anumite persoane si atat. Restul n-avea decat sa se descurce. Ipocrizia era la ea in floare. Toata lumea se dadea pe langa tine si te barfea dupa aia de nu te vedeai. Am suportat vreo 2 ani dupa aia in clasa a XIa m-am mutat in banca cu o alta tipa care a devenit pt mine best friend si din momentul ala m-a durut drept in pix (scuzati expresia !) de restul lumii.
Fazele bune de care-mi amintesc … mmm, sa ma gandesc. Banca mea eterna mazgalita aproape integral cu pix negru .. eu pe partea mea, ea pe partea ei … grafica curata, arta ce mai ! Trebuia sa o ascundem cu vreun caiet sau manual la anumite obiecte ca de ! da naspa. Se uitau profii cam urat, incercand sa inteleaga ce scrie ca ei vedeau pe dos ! sac ! nu v-ati prins. In clasa a XII a cand ne-am intors in prima zi banca noastra frumos inscriptionata incercase a fi stearsa. Sarmana femeie de serviciu a incercat ea in fel si chip dar n-a reusit decat sa-i ia un pic din luciul culorii negre a pixului meu. Scrisul ramasese. Asa ca nu mi-a ramas decat sa retusez ceea ce era scris deja si totul si-a reluat forma initiala si luciul initial. M-am simtit f mandra :)
Alta faza frumoasa era chiulitul, excesiv si in prostie. In clasa a XIIa am avut chiar nota 9 la purtare (mama inca nu stie :D dar nu regret nimic !). A inceput ceva ca minor ba la o chestie care nu ne interesa, ba la un obiect mai naspa, ba ca nu se facea nu stiu ce, dupa care a devenit un drog. Ajunsesem cand reveneam in clasa sa ne simtim straine si inchise, parca nu puteam respira, si ne uitam una la alta cu subinteles, stateam o ora si dupa aia ne bagam picioarele, chiuleam din nou, mergand la eternul nostru loc. Acelasi unde chiuleam si fugeam si de la facultate :D alti destepti si acolo. Dar asta e alt capitol.
Revenind la liceu, ca sa va faceti o impresie despre ce colegi am avut acolo … nu va exemplific decat cu o chestie intamplata in clasa a XII a cand am mers la scoala normal ca un elev normal si ne-am trezit ca aproape se suspendase ora pentru ca venise politia, plus diriga care plangea pentru ca in sfarsit se aflase adevarul : trei sferturi din clasa erau prostituate care chiuleau la fel ca noi si aveau absente cu duiumui (desi noi ne duceam in barul nostru, ele faceau cu totul altceva si pe deasupra noi eram alea naspa ! evident .. adica cat tupeu pe capul nostru sa chiulim .. cum ne-am permis oare ??), o tipa fusese sechestrata de 2 ori chiar … si normal urmase ancheta, politie, etc. etc. Ajunsese toata clasa sa se banuie una pe alta ca de ! pedagogic … multe fete ! se barfeau care mai de care, te uitai in jur si nu stiai cum si ce sa mai crezi. Asa ca m-am uitat la my friend of misery cu care chiulisem pana atunci si ma distrasem in felul nostru, s-a uitat si ea la mine si de atunci le-am exclus de tot pe ceilalti si nu ne-a mai pasat deloc, ne-am facut noi viata frumoasa si i-am lasat pe ceilalti sa barfeasca in legea lor. Ce poti sa ceri de la astfel de persoane ?? Deci nu, nu o sa ma duc la nici o intrunire, nu am chef sa vad ce au devenit prostituatele de acum nu stiu cati ani. Nu simt nevoie de altfel sa vad mutre fandosite care sa se mire .. vai ce bine arati ! da ti-ai schimbat machiajul, fata .. aiurea ?? vai tu dar chiar, dar chiar ai plecat ?? off, nu stiu cum ai reusit. Mm, ma zgribulesc toata si le trantesc injuratura mea preferata si cam asta e. Go to hell all of u !
Fazele bune de care-mi amintesc … mmm, sa ma gandesc. Banca mea eterna mazgalita aproape integral cu pix negru .. eu pe partea mea, ea pe partea ei … grafica curata, arta ce mai ! Trebuia sa o ascundem cu vreun caiet sau manual la anumite obiecte ca de ! da naspa. Se uitau profii cam urat, incercand sa inteleaga ce scrie ca ei vedeau pe dos ! sac ! nu v-ati prins. In clasa a XII a cand ne-am intors in prima zi banca noastra frumos inscriptionata incercase a fi stearsa. Sarmana femeie de serviciu a incercat ea in fel si chip dar n-a reusit decat sa-i ia un pic din luciul culorii negre a pixului meu. Scrisul ramasese. Asa ca nu mi-a ramas decat sa retusez ceea ce era scris deja si totul si-a reluat forma initiala si luciul initial. M-am simtit f mandra :)
Alta faza frumoasa era chiulitul, excesiv si in prostie. In clasa a XIIa am avut chiar nota 9 la purtare (mama inca nu stie :D dar nu regret nimic !). A inceput ceva ca minor ba la o chestie care nu ne interesa, ba la un obiect mai naspa, ba ca nu se facea nu stiu ce, dupa care a devenit un drog. Ajunsesem cand reveneam in clasa sa ne simtim straine si inchise, parca nu puteam respira, si ne uitam una la alta cu subinteles, stateam o ora si dupa aia ne bagam picioarele, chiuleam din nou, mergand la eternul nostru loc. Acelasi unde chiuleam si fugeam si de la facultate :D alti destepti si acolo. Dar asta e alt capitol.
Revenind la liceu, ca sa va faceti o impresie despre ce colegi am avut acolo … nu va exemplific decat cu o chestie intamplata in clasa a XII a cand am mers la scoala normal ca un elev normal si ne-am trezit ca aproape se suspendase ora pentru ca venise politia, plus diriga care plangea pentru ca in sfarsit se aflase adevarul : trei sferturi din clasa erau prostituate care chiuleau la fel ca noi si aveau absente cu duiumui (desi noi ne duceam in barul nostru, ele faceau cu totul altceva si pe deasupra noi eram alea naspa ! evident .. adica cat tupeu pe capul nostru sa chiulim .. cum ne-am permis oare ??), o tipa fusese sechestrata de 2 ori chiar … si normal urmase ancheta, politie, etc. etc. Ajunsese toata clasa sa se banuie una pe alta ca de ! pedagogic … multe fete ! se barfeau care mai de care, te uitai in jur si nu stiai cum si ce sa mai crezi. Asa ca m-am uitat la my friend of misery cu care chiulisem pana atunci si ma distrasem in felul nostru, s-a uitat si ea la mine si de atunci le-am exclus de tot pe ceilalti si nu ne-a mai pasat deloc, ne-am facut noi viata frumoasa si i-am lasat pe ceilalti sa barfeasca in legea lor. Ce poti sa ceri de la astfel de persoane ?? Deci nu, nu o sa ma duc la nici o intrunire, nu am chef sa vad ce au devenit prostituatele de acum nu stiu cati ani. Nu simt nevoie de altfel sa vad mutre fandosite care sa se mire .. vai ce bine arati ! da ti-ai schimbat machiajul, fata .. aiurea ?? vai tu dar chiar, dar chiar ai plecat ?? off, nu stiu cum ai reusit. Mm, ma zgribulesc toata si le trantesc injuratura mea preferata si cam asta e. Go to hell all of u !
Psychological insights
Oglinda … un obiect (eu as fi vrut sa zic element, materie i.e. sticla, dar poate unii m-ar fi corectat) extremely intricate. Am vazut nu demult intr-un film, al carui nume evident ca nu l-am retinut, o tipa care se lupta cu o oglinda, de fapt cu fragmentele mici, sparte ale unei oglinzi. Lupta oricum zadarnica si fara de folos. Nu reusesti decat sa te ranesti singur, sa ajungi sa vezi sange si sa dai singur in tine in final.
Fizic oglinda iti reda inapoi aspectul fizic. Psihologic, incepi sa vezi nuante, interpretari, incepe sa ti se para ca vezi diverse, incepi sa-ti pui intrebari, incepi sa vezi defecte, ajungi sa te urasti, ajungi sa o spargi, ajungi sa te lupti cu ea, apoi te tai, te lovesti in continuare, vezi sange, dai mai departe …. Dar in tot timpul asta vezi tot acelasi lucru mereu desi acum in bucati mai mici fragmentate, dar vezi acelasi lucru mereu. Si chiar si atunci cand ajungi sa o spargi de tot si nu mai ai nici un ciob in fata, imaginea aia ramane impregnata pe retina, apoi pe creier si ramai cu ea o viata intreaga.
Oglinda nu poate sa te duca decat in doua directii : ori in cea mai adanca disperare posibila, ducandu-te pana la ura de sine, ori dimpotriva iti da putere si te imbarbateaza, ajungi sa crezi in puterea ta si sa mergi cu fruntea sus mai departe. Foarte putini sunt aia care ajung sa se uite cu adevarat la ei in oglinda ca sa vada si sa cunoasca niste adevaruri si de acolo sa vada incotro o iau.
Cat despre mine … mi s-a zis ca fac parte din aia care sunt capabili sa vada adevaruri despre mine in oglinda. Momentan dupa ce ac pers m-a trantit de nu m-am vazut, incep sa oscilez si tind sa alunec catre ura de sine. Mmm, dar la urma urmei, si asta poate sa fie un adevar de abia acum descoperit. Time will tell. Always does.
Fizic oglinda iti reda inapoi aspectul fizic. Psihologic, incepi sa vezi nuante, interpretari, incepe sa ti se para ca vezi diverse, incepi sa-ti pui intrebari, incepi sa vezi defecte, ajungi sa te urasti, ajungi sa o spargi, ajungi sa te lupti cu ea, apoi te tai, te lovesti in continuare, vezi sange, dai mai departe …. Dar in tot timpul asta vezi tot acelasi lucru mereu desi acum in bucati mai mici fragmentate, dar vezi acelasi lucru mereu. Si chiar si atunci cand ajungi sa o spargi de tot si nu mai ai nici un ciob in fata, imaginea aia ramane impregnata pe retina, apoi pe creier si ramai cu ea o viata intreaga.
Oglinda nu poate sa te duca decat in doua directii : ori in cea mai adanca disperare posibila, ducandu-te pana la ura de sine, ori dimpotriva iti da putere si te imbarbateaza, ajungi sa crezi in puterea ta si sa mergi cu fruntea sus mai departe. Foarte putini sunt aia care ajung sa se uite cu adevarat la ei in oglinda ca sa vada si sa cunoasca niste adevaruri si de acolo sa vada incotro o iau.
Cat despre mine … mi s-a zis ca fac parte din aia care sunt capabili sa vada adevaruri despre mine in oglinda. Momentan dupa ce ac pers m-a trantit de nu m-am vazut, incep sa oscilez si tind sa alunec catre ura de sine. Mmm, dar la urma urmei, si asta poate sa fie un adevar de abia acum descoperit. Time will tell. Always does.
Friday, February 26, 2010
Poems
In Memoriam by Alfred, Lord Tennyson
LIV.
Oh yet we trust that somehow good
Will be the final goal of ill,
To pangs of nature, sins of will,
Defects of doubt, and taints of blood;
That nothing walks with aimless feet;
That not one life shall be destroy’d,
Or cast as rubbish to the void,
When God hath made the pile complete;
That not a worm is cloven in vain;
That not a moth with vain desire
Is shrivell’d in a fruitless fire,
Or but subserves another’s gain.
Behold, we know not anything;
I can but trust that good shall fall
At last–far off–at last, to all,
And every winter change to spring.
So runs my dream: but what am I?
An infant crying in the night:
An infant crying for the light:
And with no language but a cry.
LIV.
Oh yet we trust that somehow good
Will be the final goal of ill,
To pangs of nature, sins of will,
Defects of doubt, and taints of blood;
That nothing walks with aimless feet;
That not one life shall be destroy’d,
Or cast as rubbish to the void,
When God hath made the pile complete;
That not a worm is cloven in vain;
That not a moth with vain desire
Is shrivell’d in a fruitless fire,
Or but subserves another’s gain.
Behold, we know not anything;
I can but trust that good shall fall
At last–far off–at last, to all,
And every winter change to spring.
So runs my dream: but what am I?
An infant crying in the night:
An infant crying for the light:
And with no language but a cry.
Dreams
Capitol spinos, incalcit, greu de descifrat si interpretat : dreams. Nu mi se intampla sa visez prea des, dar cand mi se intampla e ceva memorabil. De exemplu, ultimul meu vis era bazat, as usual, tot pe o lupta. De data asta cu un urs, de fapt cu mai multi. Se facea ca eram in padure, o mare de oameni, si toti alergam sa ne urcam in copaci ca sa scapam. Cadru apocaliptic : care erau sfasiati si nu mai apucau urcusul, care alunecau pe trunchiurile de copaci si erau sfasiati din nou, urlete, disperare, sange si durere. Nu stiu prin ce minune am ajuns sa ma feresc si sa alerg destul de repede cat sa ma pitesc si sa ma ascund intr-o casa. Evident ca un urs m-a urmat si pe mine. Am reusit sa ma blochez si sa ma incui intr-o camera care avea o yala, ba nu doua. Si culmea culmilor .. am intredeschis usa la un moment dat, l-am vazut pe tata, l-am tras inspre mine, mai mult l-am strecurat pe o crapatura mica .. atat cat am indraznit sa deschid usa si am trantitt-o repede la loc cam in ultimul moment. Si m-am trezit cu ursul sfasiindu-mi usa. Bine-nteles ca n-am mai apucat sa-mi vad si finalul. Am ratat partea cea mai interesanta :D
Interpretari à la Freud : frica, teama, disperare, cautare de solutii, ratat la gasit solutie optima, pierdut, invins, final. Faza naspa e ca mereu tre sa dau de un om care sa ma traga in jos si sa ma faca sa ma intorc din drumul meu. De data asta i-am pus-o in carca lui tata. Mmm, esuat din nou. O sa ma invat si eu minte vreodata ?
Completare : m-am abtinut in prima faza sa zic ca atunci cand visez chestii din astea naspa, urmeaza intotdeauna ceva naspa, sth's happening with someone ... si bine-nteles ca n-a durat mult si am aflat si vestea cea mare ... deci o luam de la capat .... alte pb, alte solutii de cautat, alte zbateri, suciri de minte, ganduri, planuri, dat cu capul de pereti, irealizari, oameni care-ti pun piedica, daca nu-s oameni, atunci e statul, regulile societatii, etc, etc ... mereu intervine ceva, invariabil ... si uite asa duci o viata numai in zbateri si pb, chestii critice de rezolvat ... si mi s-a zis nu de mult, de un om care credeam ca ma cunoaste cat de cat, ca am fost tinuta in puf ... mmm, great !
tinut in puf at cand gasesti atatea chestii care sa te doboare, tinut in puf cand te trezesti injunghiata pe nedrept si de la persoane de incredere chipurile, de la care nici nu visai, tinut in puf pt ca ajungi sa ai cosmaruri si sa anticipezi problemele de acum, atat de buna am ajuns, tinut in puf cand te trezesti ametita si nu reusesti sa te aduni, tinut in puf atunci cand se gaseste cineva sa-ti dea cu ceva in cap cand incerci sa te bucuri si tu de ceva, tinut in puf cand esti dezamagita de atatea chestii etc.etc.etc. peste tot tinut in puf ... mmm, ce-o sa ma fac eu oare cu atata tinut in puf ??
Interpretari à la Freud : frica, teama, disperare, cautare de solutii, ratat la gasit solutie optima, pierdut, invins, final. Faza naspa e ca mereu tre sa dau de un om care sa ma traga in jos si sa ma faca sa ma intorc din drumul meu. De data asta i-am pus-o in carca lui tata. Mmm, esuat din nou. O sa ma invat si eu minte vreodata ?
Completare : m-am abtinut in prima faza sa zic ca atunci cand visez chestii din astea naspa, urmeaza intotdeauna ceva naspa, sth's happening with someone ... si bine-nteles ca n-a durat mult si am aflat si vestea cea mare ... deci o luam de la capat .... alte pb, alte solutii de cautat, alte zbateri, suciri de minte, ganduri, planuri, dat cu capul de pereti, irealizari, oameni care-ti pun piedica, daca nu-s oameni, atunci e statul, regulile societatii, etc, etc ... mereu intervine ceva, invariabil ... si uite asa duci o viata numai in zbateri si pb, chestii critice de rezolvat ... si mi s-a zis nu de mult, de un om care credeam ca ma cunoaste cat de cat, ca am fost tinuta in puf ... mmm, great !
tinut in puf at cand gasesti atatea chestii care sa te doboare, tinut in puf cand te trezesti injunghiata pe nedrept si de la persoane de incredere chipurile, de la care nici nu visai, tinut in puf pt ca ajungi sa ai cosmaruri si sa anticipezi problemele de acum, atat de buna am ajuns, tinut in puf cand te trezesti ametita si nu reusesti sa te aduni, tinut in puf atunci cand se gaseste cineva sa-ti dea cu ceva in cap cand incerci sa te bucuri si tu de ceva, tinut in puf cand esti dezamagita de atatea chestii etc.etc.etc. peste tot tinut in puf ... mmm, ce-o sa ma fac eu oare cu atata tinut in puf ??
Thursday, February 25, 2010
Aiureli
Mmm … despre ce-am putea sa scriem noi azi ?? Aiureli … nu prea gandesc bine seara .. am o mie de idei doar dimineata cand tre sa alerg cu viteza fulgerului sa ma pregatesc de munca sa merg 20 min, schimb un autobuz, iau skytrain ul inca un sfert de ora, schimb al 2lea autobuz si ajung val vartej … asta exceptand datile cand se intampla sa se strice vreun autobuz si in cazul aia iau 3 chiar 4 … se intampla … si reiau, ideile mele filosofice de la prima ora a diminetii se bat cap in cap cu celelalte mii de lucruri pe care tre sa le fac in ac timp … am gasit un leac totusi … trezitul mai devreme mai ales cand te macina prea multe adunate din diverse surse .. atunci te trezesti frumos la 4, incepi sa scrii ce ai de zis, te eliberezi .. oarecum, si incerci sa te linistesti in cele 15 minute pe care le mai ai pana tre sa te trezesti ca sa te pregatesti de munca. Am inceput sa pretuiesc timpul si sa-l vad altfel … mai ales din cauza sistemului meu de munca, trebuie organizare maxima la fiecare minut, secunda pardon … ajungi sa te cronometrezi la cele mai tampite chestii posibile .. defect de munca. Asa-i cand ai DMT de 20 sec. Te obisnuiesti in schimb … Ajungi robot si mergi mai departe. Si ideile ?? Eii, ideile ….. Le pierzi si pe alea pe drum.
Wednesday, February 24, 2010
Disappointments
I begin late at night with the conclusion of the day : conclud ca scrisul pe mail e daunator chiar si intre prieteni buni se pare .. dispare legatura aia se pare si nu te mai intelegi la fel .. s-au inventat emoticons pt expresii si senzatii dar nici alea nu cred ca sunt de ajuns. Asa ca banuiesc ca raspunsul la toate astea e ca nu se poate tine o legatura la distanta de nici un fel ... nici amoroasa, nici de prietenie, nici macar intre prieteni buni de viata, de multi ani ... apar invariabil neintelegeri, interpretari, urmate de explicatii si explicatii la explicatii si iar neintelegeri si chiar explicatii la viitoarele neintelegeri ... joc continuu intre muritori.
Revin azi la framantarile mele .. deja o zi mai rasarita era de ajuns … alte solutii de cautat … de salvat alti oameni, alte persoane, vechi probleme care se ridica din nou si desi sunt la capatul opus de unde se intampla toate aceste lucruri, ma afecteaza la fel de mult si ma lovesc. Parca-s fi urmata de strigoi si fantome, desi daca stau sa gandesc logic, nu stiu cu ce-oi fi gresit asa de mult incat sa gasesc sau sa mi se dea mereu si mereu alte pb de rezolvat. Acum tre sa tin piept unei vechi pb, sa gasesc iar solutii, altele decat cele mai de dinainte, sa fac pe toata lumea impacata si sa stiu pe fiecare in siguranta ca sa pot sa am si eu un pic de liniste si sa-mi vad apoi de propria viata, asta daca mai apuc. Ca doar am mai multe, la ce rost sa ma grabesc sa mai fac ceva si pentru mine ?? in fine, nu ma mai plang. De luptat a trebuit sa ma lupt din day 1, asa ca am 25 de ani de experienta. Daca n-am murit atunci, foarte putin probabil ca o sa se intample acum. Asa ca trecem mai departe, facem ce facem si trecem si de asta. Teoretic se zice ca primesti atatea lovituri cat poti duce. Pai, daca asta ar fi corect inseamna ca limita mea de toleranta e MARE ca tot duc de ceva vreme. Duc prea multe. Dar asta in ochii unor oameni ar fi un compliment :)
Urasc ipocrizia la oameni, chestiile alea ascunse pe care le simt dar le tin in ei, mascati de o societate chipurile, sau poate doar de o voce din interiorul lor care le sopteste cu rautate ca e mai bine sa inseli si sa minti.
Am trait intotdeauna cu ideea ca e mai bine sa spui adevarul. Probabil din cauza educatiei primite si anume : aveam voie sa fac sau mai bine zis mi se accepta orice tampenie facuta atata timp cat spuneam sincer ce prostie am facut sau pe cine am batut si cum s-a intamplat. Mi se atragea intotdeauna atentia ca nu-i frumos sa ma bat sau ca am facut cutare lucru care nu trebuia facut, dar atat. Fara bataie sau alte pedepse. Si din cauza asta am trait cu ideea ca poti sa faci orice tampenie sau greseala in viata. Atata timp cat recunosti si admiti ca ai gresit si come forward with that mistake, atunci totul e sa fie bine si ti se va ierta.
Asa ca nu sunt fericita cand dau de oameni care prefera sa minta cand eu sunt sincera. Accept si respect un om care-mi spune “esti batuta in cap aici. Stai sa-ti explic.” sau “nu te-ai prins de asta” sau “nu-mi placi”, “nu te iubesc” etc.etc. etc. atata timp cat mi-o zici direct, n-am absolut nici o problema si oamenii nu se prind de asta. Prefera sa-si faca planul lor si sa si-l duca la punct si eventual in al 10lea ceas sa vina sa spuna adevarul si nici macar nu-l spus direct pe fata. Tot prin ascunzisuri, ocolisuri, siretlicuri demne de femei ieftine. Si pierd mul tare in ochii mei. Probabil ca asta face dezamagirea mai mare de fapt.
Revin azi la framantarile mele .. deja o zi mai rasarita era de ajuns … alte solutii de cautat … de salvat alti oameni, alte persoane, vechi probleme care se ridica din nou si desi sunt la capatul opus de unde se intampla toate aceste lucruri, ma afecteaza la fel de mult si ma lovesc. Parca-s fi urmata de strigoi si fantome, desi daca stau sa gandesc logic, nu stiu cu ce-oi fi gresit asa de mult incat sa gasesc sau sa mi se dea mereu si mereu alte pb de rezolvat. Acum tre sa tin piept unei vechi pb, sa gasesc iar solutii, altele decat cele mai de dinainte, sa fac pe toata lumea impacata si sa stiu pe fiecare in siguranta ca sa pot sa am si eu un pic de liniste si sa-mi vad apoi de propria viata, asta daca mai apuc. Ca doar am mai multe, la ce rost sa ma grabesc sa mai fac ceva si pentru mine ?? in fine, nu ma mai plang. De luptat a trebuit sa ma lupt din day 1, asa ca am 25 de ani de experienta. Daca n-am murit atunci, foarte putin probabil ca o sa se intample acum. Asa ca trecem mai departe, facem ce facem si trecem si de asta. Teoretic se zice ca primesti atatea lovituri cat poti duce. Pai, daca asta ar fi corect inseamna ca limita mea de toleranta e MARE ca tot duc de ceva vreme. Duc prea multe. Dar asta in ochii unor oameni ar fi un compliment :)
Urasc ipocrizia la oameni, chestiile alea ascunse pe care le simt dar le tin in ei, mascati de o societate chipurile, sau poate doar de o voce din interiorul lor care le sopteste cu rautate ca e mai bine sa inseli si sa minti.
Am trait intotdeauna cu ideea ca e mai bine sa spui adevarul. Probabil din cauza educatiei primite si anume : aveam voie sa fac sau mai bine zis mi se accepta orice tampenie facuta atata timp cat spuneam sincer ce prostie am facut sau pe cine am batut si cum s-a intamplat. Mi se atragea intotdeauna atentia ca nu-i frumos sa ma bat sau ca am facut cutare lucru care nu trebuia facut, dar atat. Fara bataie sau alte pedepse. Si din cauza asta am trait cu ideea ca poti sa faci orice tampenie sau greseala in viata. Atata timp cat recunosti si admiti ca ai gresit si come forward with that mistake, atunci totul e sa fie bine si ti se va ierta.
Asa ca nu sunt fericita cand dau de oameni care prefera sa minta cand eu sunt sincera. Accept si respect un om care-mi spune “esti batuta in cap aici. Stai sa-ti explic.” sau “nu te-ai prins de asta” sau “nu-mi placi”, “nu te iubesc” etc.etc. etc. atata timp cat mi-o zici direct, n-am absolut nici o problema si oamenii nu se prind de asta. Prefera sa-si faca planul lor si sa si-l duca la punct si eventual in al 10lea ceas sa vina sa spuna adevarul si nici macar nu-l spus direct pe fata. Tot prin ascunzisuri, ocolisuri, siretlicuri demne de femei ieftine. Si pierd mul tare in ochii mei. Probabil ca asta face dezamagirea mai mare de fapt.
Subscribe to:
Posts (Atom)
