Zi plina de amintiri

Daca tot n-am postat de mult … revin cu intamplari petrecute azi :D
Si am pornit de la blogul tau Cami .. cel cu superstitii … Recunosc ca totul a urmat dupa ce m-am intors din drum ca sa-mi iau ochelarii de soare pe care-i uitasem. Am stat o secunda sa ma gandesc daca sa ma intorc sau nu dar soarele era prea puternic.

Si sa vedeti ce a urmat …

1. ( ca sunt om organizat, scriu frumos, strategic :D ) primul lucru de pe ziua de azi .. intalnire de gradul 3 cu doctorul care a decurs okey in mare, numai ca nu a vrut sa-mi dea trimitere unde am avut eu nevoie ca domnii doctori de aici sunt f minutiosi si eu tre sa astept alte rezultate ca sa primesc faimoasa si mult ravnita trimitere .. ehh, sa zicem, trecem cu vederea asta … mai bine mai tarziu decat niciodata, nu ?!!

2. In drum spre doctor, pe cand sor mea disperata incerca o parcare cu spatele, eu exasperata dau sa deschid usa, o deschid larg si … si … si dau peste un tip pe bicicleta pe care il proiectez frumos si care a facut o saritura prin aer de toata frumusetea. Ma dau jos din masina, ma scuz politicos, il intreb daca e okey sau si-a rupt ceva sau poate sa mearga .. se ridica sifonat, imi zambeste si surade frumos “That’s okey”. Isi ia bicicleta si pleaca. Mda ….. asta se intampla departe de casa pt ca daca eram in Romania si ma punea dreacu sa fac asa ceva in galatiul meu imi luam bataie in mijlocul strazii, ajungeam vanata, plus injuraturi si mai stiu eu ce .. uff …

3. Dupa peripetia cu biciclistul, ma duc la doctor, ies dl doctor, ma indrept spre munca … guess what ?? se strica masina .. voila !! Fa calcule Alina repede .. autobuzul, skytrainul, iar autobuzul unde schimbi, cat iti ia, care-i traiectoria mai scurta … in sfarsit, ma descurc .. ajung la timp, cu 2 min mai devreme chiar. 2 minute mai devreme nu inseamna late !! norocul meu … nu degeaba imi zicea my best friend ca-s vitezomana ;)

4. Ma loghez la munca …ta na !!! ma evalueaza astia in prima jumatate de ora .. nici nu apucasem sa-mi trag sufletul ca lumea. In fine, zambesc politicos, dau sa explic ….tipa imi raspunde “that’s okey” am trecut cu bine,10 din 10, n-am nici o minima, doar cateva mici slips sa zic dar dupa ce i-am zis ce-am patit, mi-a raspuns ca ma descurc prea bine, maschez bine … buuunnn … ce-i intereseaza pe clienti ce pb am eu ??!!! fiecare cu durerile lui. Asta e.

5. Ultima faza … cred, inca nu s-a terminat ziua :D Plec dl munca, la primul colt, ma opreste un tip pe zebra ca sa comenteze el tricoul meu si sa-mi ridice valul de pe ochi ca poate nu stiam EU ca tricoul pe care-l port tot EU poarta emblema din filmul Fight Club. Nu zau ??? Adica eu ce-s acolo ?? Paiata ??? I-am tras o privire urata si s-a dat din calea mea :D

Mda … in final o zi buna, frumoasa, activa cum imi place mie, fara nici un strop de odihna, mereu pe fuga. Punctul culminant a fost cu respectivul biciclist … n-am ras at cand l-am vazut, dar dupa aia … toata ziua … tratam clienti si ma pufnea rasul in ac timp … undeva ramasese intr-un colt al mintii.

Acestea fiind zise … va urez o zi frumoasa, plina cu peripetii si surprize placute :)

Amintiri

Cami, din cauza ta, m-am trezit furata de amintiri si imi aduc aminte de cum era la mine cand eram mica. Mmmm ....

Am fost un copil incapatanat, a dracului de fapt :D Nu ca as fi facut eu multe belele, dar asta e. Firea mea ... Oricum nu asta a fost trasatura dominanta. Trasatura dominanta era batutul :))) Aveam ceva cu fetele alea de la bloc, care nu stiau sa vorbeasca si tranteau la fiecare 2 secunde un "fa" sau "fa, fato", care vorbeau cu "tza" si tot tacamul .... Si ma stresau la culme. Imi stateau pe creier. Asa ca da, si-au luat bataie de la mine si inca destul de des. Si nu numai fete, ci si baieti. Faza dura era cand se duceau si se plangeau la tata ca eu i-am batut.
Offf offf ... ce vremuri ...
Bine-nteles ca tata n-a ridicat mana la mine, nu ma certa. Stia ca am standarde si principii inca de pe atunci si nu pot sa sufar prostia si fudulia. Asa ca singura lui obiectie era sa nu-i lovesc prea tare. Daca le plesneam de vreo 2 ori era suficient.

Alt capitol cu totul diferit era cu verii mei la bunici. Mama mia ... toate bune si frumoase pana ne luam la harta. Iar varul meu scump si drag, care acum e dublu cat mine, isi lua bataie de nu se vedea ca de! eu aveam antrenament. Si atunci nu se lasa numai cu palme.

Dar in afara de bataile din cand si cand, cand ne certam ca prostii si aproape ne scoteam ochii literally!, ne-am trait copilaria. Imi aduc aminte odata cand s-a razbunat el pe noi si ne-a udat pe toti ... ca eram 5 nepoti la bunici si cand ne adunam faceam prapad. Dar bunica mea a fost salvarea atunci si l-a asteptat de dupa casa si i-a aruncat o galeata de apa direct pe el! Am ras de fata varului meu .. priceless ! GIRL POWER !! Traiasca bunica-mea!

Da, ce sa va mai povestesc ... aaa ... pornisem de la dulciurile lui Cami :D Am ajuns in cu totul alta drectie :D Revin ....
N-am avut parinti bogati si nu pot sa zic ca am trait in lux. Asta e. Nu pot sa zic ca am regrete. Cat au avut parintii mi-au dat, nu au fost zgarciti. Cand aveau imi dadeau, cand n-aveau, mmm .. nu mai ceream. Oricum nu am fost un copil care se ceara pt ca stiam ca nu e frumos sa ceri. N-am cerut de la matusi, nici de la altcineva, nu prea mergeam nici cu sorcova sau colindul ... nu mi-a placut ideea. Mergeam doar la nana ... si ea imi dadea mereu :D