Mama

Una dintre concluziile zilei de astazi e faptul ca mama e singura persoana care te iubeste neconditionat din day 1, indiferent cate defecte ai, probleme, cate nazbatii poti sa faci. Ramane singurul om invariabil si statornic din viata fiecarui om. Mama e genul de om care ar accepta cu zambetul pe buze sa o tai bucati pentru orice copil al ei. A stat cu mine in toate paturile de spital pe unde am umblat. Mi-a acceptat si furiile mele si muzica rock. Si acum a ajuns sa poarte tricou cu Metallica chiar. A prins engleza si primele cuvinte pe care le-am invatat in engleza au fost cu ea. A invatat sa umble si pe calculator ca sa vorbeasca cu mine, sa foloseasca emoticons, sa salveze poze ca sa ma admire, mangaie monitorul de fiecare data cand vorbeste prin camera cu mine. Singurul lucru sa zicem urat pe care l-am auzit de la ea, apogeul apogeelor (in timp ce eu injur !), ea zice ceva de genul “astia-s oameni care iti vine sa-i tai si sa le dai sare”. Si atata tot. Mama e omul cu cel mai mult bun simt din lume. Deci pot sa zic si eu ca am avut noroc o data in viata pt ca m-a nascut ea si nu m-a lasat atunci balta sa mor :)

Liceu

Mmm, cam aceeasi chestie si la mine la liceu. Nu mare diferenta, doar ca eu l-am facut la Pedagogic. Am avut la fel colegi tampiti, care nu dadeau doi bani. (Pardon colege si doar un coleg la inceput care la sfarsitul celor 4 ani numai baiat nu se chema !) Acelasi tipar : exceptii se faceau numai pentru unii, nu pentru toata lumea si da daca era de sacrificat ceva se facea, dar numai pentru anumite persoane, grupul insemna anumite persoane si atat. Restul n-avea decat sa se descurce. Ipocrizia era la ea in floare. Toata lumea se dadea pe langa tine si te barfea dupa aia de nu te vedeai. Am suportat vreo 2 ani dupa aia in clasa a XIa m-am mutat in banca cu o alta tipa care a devenit pt mine best friend si din momentul ala m-a durut drept in pix (scuzati expresia !) de restul lumii.

Fazele bune de care-mi amintesc … mmm, sa ma gandesc. Banca mea eterna mazgalita aproape integral cu pix negru .. eu pe partea mea, ea pe partea ei … grafica curata, arta ce mai ! Trebuia sa o ascundem cu vreun caiet sau manual la anumite obiecte ca de ! da naspa. Se uitau profii cam urat, incercand sa inteleaga ce scrie ca ei vedeau pe dos ! sac ! nu v-ati prins. In clasa a XII a cand ne-am intors in prima zi banca noastra frumos inscriptionata incercase a fi stearsa. Sarmana femeie de serviciu a incercat ea in fel si chip dar n-a reusit decat sa-i ia un pic din luciul culorii negre a pixului meu. Scrisul ramasese. Asa ca nu mi-a ramas decat sa retusez ceea ce era scris deja si totul si-a reluat forma initiala si luciul initial. M-am simtit f mandra :)

Alta faza frumoasa era chiulitul, excesiv si in prostie. In clasa a XIIa am avut chiar nota 9 la purtare (mama inca nu stie :D dar nu regret nimic !). A inceput ceva ca minor ba la o chestie care nu ne interesa, ba la un obiect mai naspa, ba ca nu se facea nu stiu ce, dupa care a devenit un drog. Ajunsesem cand reveneam in clasa sa ne simtim straine si inchise, parca nu puteam respira, si ne uitam una la alta cu subinteles, stateam o ora si dupa aia ne bagam picioarele, chiuleam din nou, mergand la eternul nostru loc. Acelasi unde chiuleam si fugeam si de la facultate :D alti destepti si acolo. Dar asta e alt capitol.

Revenind la liceu, ca sa va faceti o impresie despre ce colegi am avut acolo … nu va exemplific decat cu o chestie intamplata in clasa a XII a cand am mers la scoala normal ca un elev normal si ne-am trezit ca aproape se suspendase ora pentru ca venise politia, plus diriga care plangea pentru ca in sfarsit se aflase adevarul : trei sferturi din clasa erau prostituate care chiuleau la fel ca noi si aveau absente cu duiumui (desi noi ne duceam in barul nostru, ele faceau cu totul altceva si pe deasupra noi eram alea naspa ! evident .. adica cat tupeu pe capul nostru sa chiulim .. cum ne-am permis oare ??), o tipa fusese sechestrata de 2 ori chiar … si normal urmase ancheta, politie, etc. etc. Ajunsese toata clasa sa se banuie una pe alta ca de ! pedagogic … multe fete ! se barfeau care mai de care, te uitai in jur si nu stiai cum si ce sa mai crezi. Asa ca m-am uitat la my friend of misery cu care chiulisem pana atunci si ma distrasem in felul nostru, s-a uitat si ea la mine si de atunci le-am exclus de tot pe ceilalti si nu ne-a mai pasat deloc, ne-am facut noi viata frumoasa si i-am lasat pe ceilalti sa barfeasca in legea lor. Ce poti sa ceri de la astfel de persoane ?? Deci nu, nu o sa ma duc la nici o intrunire, nu am chef sa vad ce au devenit prostituatele de acum nu stiu cati ani. Nu simt nevoie de altfel sa vad mutre fandosite care sa se mire .. vai ce bine arati ! da ti-ai schimbat machiajul, fata .. aiurea ?? vai tu dar chiar, dar chiar ai plecat ?? off, nu stiu cum ai reusit. Mm, ma zgribulesc toata si le trantesc injuratura mea preferata si cam asta e. Go to hell all of u !

Psychological insights

Oglinda … un obiect (eu as fi vrut sa zic element, materie i.e. sticla, dar poate unii m-ar fi corectat) extremely intricate. Am vazut nu demult intr-un film, al carui nume evident ca nu l-am retinut, o tipa care se lupta cu o oglinda, de fapt cu fragmentele mici, sparte ale unei oglinzi. Lupta oricum zadarnica si fara de folos. Nu reusesti decat sa te ranesti singur, sa ajungi sa vezi sange si sa dai singur in tine in final.

Fizic oglinda iti reda inapoi aspectul fizic. Psihologic, incepi sa vezi nuante, interpretari, incepe sa ti se para ca vezi diverse, incepi sa-ti pui intrebari, incepi sa vezi defecte, ajungi sa te urasti, ajungi sa o spargi, ajungi sa te lupti cu ea, apoi te tai, te lovesti in continuare, vezi sange, dai mai departe …. Dar in tot timpul asta vezi tot acelasi lucru mereu desi acum in bucati mai mici fragmentate, dar vezi acelasi lucru mereu. Si chiar si atunci cand ajungi sa o spargi de tot si nu mai ai nici un ciob in fata, imaginea aia ramane impregnata pe retina, apoi pe creier si ramai cu ea o viata intreaga.

Oglinda nu poate sa te duca decat in doua directii : ori in cea mai adanca disperare posibila, ducandu-te pana la ura de sine, ori dimpotriva iti da putere si te imbarbateaza, ajungi sa crezi in puterea ta si sa mergi cu fruntea sus mai departe. Foarte putini sunt aia care ajung sa se uite cu adevarat la ei in oglinda ca sa vada si sa cunoasca niste adevaruri si de acolo sa vada incotro o iau.

Cat despre mine … mi s-a zis ca fac parte din aia care sunt capabili sa vada adevaruri despre mine in oglinda. Momentan dupa ce ac pers m-a trantit de nu m-am vazut, incep sa oscilez si tind sa alunec catre ura de sine. Mmm, dar la urma urmei, si asta poate sa fie un adevar de abia acum descoperit. Time will tell. Always does.

Poems

In Memoriam by Alfred, Lord Tennyson

LIV.

Oh yet we trust that somehow good
Will be the final goal of ill,
To pangs of nature, sins of will,
Defects of doubt, and taints of blood;

That nothing walks with aimless feet;
That not one life shall be destroy’d,
Or cast as rubbish to the void,
When God hath made the pile complete;

That not a worm is cloven in vain;
That not a moth with vain desire
Is shrivell’d in a fruitless fire,
Or but subserves another’s gain.

Behold, we know not anything;
I can but trust that good shall fall
At last–far off–at last, to all,
And every winter change to spring.

So runs my dream: but what am I?
An infant crying in the night:
An infant crying for the light:
And with no language but a cry.

Dreams

Capitol spinos, incalcit, greu de descifrat si interpretat : dreams. Nu mi se intampla sa visez prea des, dar cand mi se intampla e ceva memorabil. De exemplu, ultimul meu vis era bazat, as usual, tot pe o lupta. De data asta cu un urs, de fapt cu mai multi. Se facea ca eram in padure, o mare de oameni, si toti alergam sa ne urcam in copaci ca sa scapam. Cadru apocaliptic : care erau sfasiati si nu mai apucau urcusul, care alunecau pe trunchiurile de copaci si erau sfasiati din nou, urlete, disperare, sange si durere. Nu stiu prin ce minune am ajuns sa ma feresc si sa alerg destul de repede cat sa ma pitesc si sa ma ascund intr-o casa. Evident ca un urs m-a urmat si pe mine. Am reusit sa ma blochez si sa ma incui intr-o camera care avea o yala, ba nu doua. Si culmea culmilor .. am intredeschis usa la un moment dat, l-am vazut pe tata, l-am tras inspre mine, mai mult l-am strecurat pe o crapatura mica .. atat cat am indraznit sa deschid usa si am trantitt-o repede la loc cam in ultimul moment. Si m-am trezit cu ursul sfasiindu-mi usa. Bine-nteles ca n-am mai apucat sa-mi vad si finalul. Am ratat partea cea mai interesanta :D

Interpretari à la Freud : frica, teama, disperare, cautare de solutii, ratat la gasit solutie optima, pierdut, invins, final. Faza naspa e ca mereu tre sa dau de un om care sa ma traga in jos si sa ma faca sa ma intorc din drumul meu. De data asta i-am pus-o in carca lui tata. Mmm, esuat din nou. O sa ma invat si eu minte vreodata ?

Completare : m-am abtinut in prima faza sa zic ca atunci cand visez chestii din astea naspa, urmeaza intotdeauna ceva naspa, sth's happening with someone ... si bine-nteles ca n-a durat mult si am aflat si vestea cea mare ... deci o luam de la capat .... alte pb, alte solutii de cautat, alte zbateri, suciri de minte, ganduri, planuri, dat cu capul de pereti, irealizari, oameni care-ti pun piedica, daca nu-s oameni, atunci e statul, regulile societatii, etc, etc ... mereu intervine ceva, invariabil ... si uite asa duci o viata numai in zbateri si pb, chestii critice de rezolvat ... si mi s-a zis nu de mult, de un om care credeam ca ma cunoaste cat de cat, ca am fost tinuta in puf ... mmm, great !

tinut in puf at cand gasesti atatea chestii care sa te doboare, tinut in puf cand te trezesti injunghiata pe nedrept si de la persoane de incredere chipurile, de la care nici nu visai, tinut in puf pt ca ajungi sa ai cosmaruri si sa anticipezi problemele de acum, atat de buna am ajuns, tinut in puf cand te trezesti ametita si nu reusesti sa te aduni, tinut in puf atunci cand se gaseste cineva sa-ti dea cu ceva in cap cand incerci sa te bucuri si tu de ceva, tinut in puf cand esti dezamagita de atatea chestii etc.etc.etc. peste tot tinut in puf ... mmm, ce-o sa ma fac eu oare cu atata tinut in puf ??

Aiureli

Mmm … despre ce-am putea sa scriem noi azi ?? Aiureli … nu prea gandesc bine seara .. am o mie de idei doar dimineata cand tre sa alerg cu viteza fulgerului sa ma pregatesc de munca sa merg 20 min, schimb un autobuz, iau skytrain ul inca un sfert de ora, schimb al 2lea autobuz si ajung val vartej … asta exceptand datile cand se intampla sa se strice vreun autobuz si in cazul aia iau 3 chiar 4 … se intampla … si reiau, ideile mele filosofice de la prima ora a diminetii se bat cap in cap cu celelalte mii de lucruri pe care tre sa le fac in ac timp … am gasit un leac totusi … trezitul mai devreme mai ales cand te macina prea multe adunate din diverse surse .. atunci te trezesti frumos la 4, incepi sa scrii ce ai de zis, te eliberezi .. oarecum, si incerci sa te linistesti in cele 15 minute pe care le mai ai pana tre sa te trezesti ca sa te pregatesti de munca. Am inceput sa pretuiesc timpul si sa-l vad altfel … mai ales din cauza sistemului meu de munca, trebuie organizare maxima la fiecare minut, secunda pardon … ajungi sa te cronometrezi la cele mai tampite chestii posibile .. defect de munca. Asa-i cand ai DMT de 20 sec. Te obisnuiesti in schimb … Ajungi robot si mergi mai departe. Si ideile ?? Eii, ideile ….. Le pierzi si pe alea pe drum.

Disappointments

I begin late at night with the conclusion of the day : conclud ca scrisul pe mail e daunator chiar si intre prieteni buni se pare .. dispare legatura aia se pare si nu te mai intelegi la fel .. s-au inventat emoticons pt expresii si senzatii dar nici alea nu cred ca sunt de ajuns. Asa ca banuiesc ca raspunsul la toate astea e ca nu se poate tine o legatura la distanta de nici un fel ... nici amoroasa, nici de prietenie, nici macar intre prieteni buni de viata, de multi ani ... apar invariabil neintelegeri, interpretari, urmate de explicatii si explicatii la explicatii si iar neintelegeri si chiar explicatii la viitoarele neintelegeri ... joc continuu intre muritori.



Revin azi la framantarile mele .. deja o zi mai rasarita era de ajuns … alte solutii de cautat … de salvat alti oameni, alte persoane, vechi probleme care se ridica din nou si desi sunt la capatul opus de unde se intampla toate aceste lucruri, ma afecteaza la fel de mult si ma lovesc. Parca-s fi urmata de strigoi si fantome, desi daca stau sa gandesc logic, nu stiu cu ce-oi fi gresit asa de mult incat sa gasesc sau sa mi se dea mereu si mereu alte pb de rezolvat. Acum tre sa tin piept unei vechi pb, sa gasesc iar solutii, altele decat cele mai de dinainte, sa fac pe toata lumea impacata si sa stiu pe fiecare in siguranta ca sa pot sa am si eu un pic de liniste si sa-mi vad apoi de propria viata, asta daca mai apuc. Ca doar am mai multe, la ce rost sa ma grabesc sa mai fac ceva si pentru mine ?? in fine, nu ma mai plang. De luptat a trebuit sa ma lupt din day 1, asa ca am 25 de ani de experienta. Daca n-am murit atunci, foarte putin probabil ca o sa se intample acum. Asa ca trecem mai departe, facem ce facem si trecem si de asta. Teoretic se zice ca primesti atatea lovituri cat poti duce. Pai, daca asta ar fi corect inseamna ca limita mea de toleranta e MARE ca tot duc de ceva vreme. Duc prea multe. Dar asta in ochii unor oameni ar fi un compliment :)



Urasc ipocrizia la oameni, chestiile alea ascunse pe care le simt dar le tin in ei, mascati de o societate chipurile, sau poate doar de o voce din interiorul lor care le sopteste cu rautate ca e mai bine sa inseli si sa minti.

Am trait intotdeauna cu ideea ca e mai bine sa spui adevarul. Probabil din cauza educatiei primite si anume : aveam voie sa fac sau mai bine zis mi se accepta orice tampenie facuta atata timp cat spuneam sincer ce prostie am facut sau pe cine am batut si cum s-a intamplat. Mi se atragea intotdeauna atentia ca nu-i frumos sa ma bat sau ca am facut cutare lucru care nu trebuia facut, dar atat. Fara bataie sau alte pedepse. Si din cauza asta am trait cu ideea ca poti sa faci orice tampenie sau greseala in viata. Atata timp cat recunosti si admiti ca ai gresit si come forward with that mistake, atunci totul e sa fie bine si ti se va ierta.

Asa ca nu sunt fericita cand dau de oameni care prefera sa minta cand eu sunt sincera. Accept si respect un om care-mi spune “esti batuta in cap aici. Stai sa-ti explic.” sau “nu te-ai prins de asta” sau “nu-mi placi”, “nu te iubesc” etc.etc. etc. atata timp cat mi-o zici direct, n-am absolut nici o problema si oamenii nu se prind de asta. Prefera sa-si faca planul lor si sa si-l duca la punct si eventual in al 10lea ceas sa vina sa spuna adevarul si nici macar nu-l spus direct pe fata. Tot prin ascunzisuri, ocolisuri, siretlicuri demne de femei ieftine. Si pierd mul tare in ochii mei. Probabil ca asta face dezamagirea mai mare de fapt.