Vorbim azi despre diferente intre societati pentru ca m-a socat o chestie saptamana asta si inca nu stiu care e societatea ideala in care ar trebui sa traiasca un om.
Am plecat de la o societate saraca financiar. Societate rautacioasa, plina de griji cauzate de atatea lipsuri care te invrajbesc. Societate care nu te ajuta niciodata cu nimic, unde te invarti de colo colo fara nici un rost, unde daca intrebi ceva, ti se raspunde in scarba sau poate deloc, stat care nu da 2 bani pe tine, stat in care nu se incurajeaza tinerii, nu se incurajeaza valorile pozitive, o stare continua de dezinteres, o lume in care toti lupta doar pt ei, o lume care schimba regulile daca te duci cu cineva sus pus sau dc ai banii necesari, doctori care nu dau 2 bani pe tine etc. etc. etc. stiti povestea ca doar traiti acolo. O simtiti pe pielea voastra zilnic.
Partea frumoasa a Romaniei e frumusetea ei ca si peisaj si natura – atata cat mai este ea si mai e o chestie pe care am observat-o si care zace acolo in oameni. Mereu cand am avut probleme sau m-am simtit rau din diverse motive – mereu am avut pe cineva langa mine, indiferent daca cunosteam acea persoana de multi ani sau daca era doar un strain, un om oarecare luat de pe strada care s-a gandit ca poate as avea nevoie de ceva.
Si revin la cealalta societate in care traiesc momentan la mii de km de Romania mea. O societate amabila, politicoasa, dar rece. O societate educata sa ajute pe ceilalti fizic, dar nu spiritual. o societate unde daca intrebi, ti se raspunde politicos si promp. O societate in care daca ai nelamuriri de orice fel, se gaseste cineva care sa te ajute si sa-ti raspunda. O societate in care fiecare isi vede de treaba lui, nu se baga nimeni in sufletul tau, nu te intreaba nimeni niciodata chestii prea intime si dc te trezesti cu astfel de intrebari ori ai dai de un om care te place ori de un psihopat si in ultimul caz tre sa te feresti … si in primul de fapt
Toate lucrurile merg bine in societatea asta a doua. Singura mea obiectie ar fi falsitatea, acea masca perpetua cu care oamenii de aici sunt obisnuiti si care exista de atata timp incat nu o mai percep defel. Este masca politetii, tocmai pentru ca toti oamenii sunt atat de binevoitori incat venit din alta parte esti suspicios … unde domnule au disparut toti oamenii naspa, care-ti raspund si te calca in picioare ?? (era un proverb … noroc de dusmani ca sa putem respira si noi ) dar daca esti nascut si crescut aici nu vezi nuanele astea .. zici ca asa ar trebui sa mearga lucrurile. Razbunarea mea proprie si personala e ca nici un strain de aici n-ar putea supravietui in romania .. va spun sincer si am avut si dovada. Un var al celei mai bune prietene a fost in vacanta numai in Romania … a rezistat eroic ! 2 zile dupa care a fugit mancand pamantul ca el nu poate suporta. Cum sa stea el la coada ?? sa nu zica lumea multumesc ?? la orice fleac ?? cum sa se uite lumea la el ?? extraordinar …. Asa ca sincer in sinea mea, eu ma bucur ca m-am nascut si am fost crescuta in Romania. M-a facut puternica, dura, m-a slefuit astfel incat sa nu ma rup bucati atunci cand sunt lovita.
Si mai e o chestie … cum se face ca in societatea asta straina din afara sunt atatia oameni cu probleme mentale ? pe mine m-a socat chestia asta ?!! daca toata lumea iti zambeste, nu exista conflicte majore (statul are grija sa puna lucrurile in ordine !), exista armonie .. cum de exista atatea cazuri de oameni bolnavi psihic ? si am stat eu si m-am gandit …. Nu cumva asta provine din acea falsitate a lor ? din faptul ca isi ascund propriile lor trairi si impulsuri negative toata viata lor ?? asta nu se transforma in angoasa mai ales dupa atat de mult timp ? (dupa Freud adica)
Da, deci complicat … nu stiu exact care ar fi societatea optima de crescut si trait …
Una care te loveste, dar te face dur, rezistent, puternic ??
Sau una care te protejeaza, are grija de tine, dar te asupreste ? te face sa iti ascunzi propriile trairi si sentimente, sa ti le infranezi … si asta pe timp indelungat s-ar putea sa-ti creeze probleme ?!!!!
Sunday, March 28, 2010
Saturday, March 20, 2010
Friday, March 19, 2010
Tuesday, March 16, 2010
Romani
Revin la un capitol drag mie … acea “stransa” legatura intre romani … Nu de alta dar tocmai am avut, din nou ! , o experienta “placuta” cu ai nostri cetateni romani … care ca de fiecare data ma exaspereaza cu monumentala lor prostie !
Stati linistiti, lucrurile nu merg extraordinar de bine (a se vedea perfect ) in orice alta tara. Peste tot gasesti lucruri care te deranjeaza, faza buna e ca sunt lucruri care te deranjeaza in proportie mai mica si nu te afecteaza asa de mult si in nici un caz atat de des !
Mai mult ca oricand nu regret alegerea facuta, nu regret ca nu mai dau de functionarii nostri prosti si batuti in cap care te plimba de la unul la altul si care nu-ti rezolva treaba, nu mai dau pe strazi de oamenii care barfesc la orice pas, nu tre sa suport manele de nici un fel, nu se baga nimeni in sufletul meu, merg in autobuz lejer fara sa-mi respire cineva in ceafa, pot sa ma imbrac cum vreau … lumea de aici nu are timp sa stea sa ma “admire” si eventual sa ma barfeasca de cum arat sau sa-mi masoare stratul de machiaj negru pe care il am, nu se imbulzeste lumea la nimic, nu ma trezesc imbrancita, nu observ priviri care sa ramana cu privirea 10 min indelung la mine (creierul mergand inainte si analizand orice defect pt a-l barfi apoi), etc.etc.etc.
Si peste toate acestea faza cea mai tare e ca toata rautatea din romanii nostri scumpi si dragi vine din propriile noastre creiere umane. Nu vine nimeni sa ne faca asa cum suntem. Ne facem noi insine. Ne sapam unii pe altii de zici ca suntem unii pentru altii inamici sau dusmani de moarte, ca si cum ne-am sti toti unii pe altii, toate defectele si prostiile facute si pentru aceste defecte / prostii ne dusmanim … si da, another thing, sad nevertheless true, romanii sapa alti romani. Si nu-nteleg de ce .. de ce tu daca ai ajung undeva mai sus (nu comentez mijloace ca nu asta-i scopul !) dar tu ca om oropsit care ai facut ceva si ai ajuns mai sus, de ce nu ajuti si pe altul de langa tine si de ce ii dai in cap si te bucuri de necazul lui ? de unde atata dusmanie ?? si la toate astea, cum am vazut scis intr-un articol frumos de cineva mai destept ca mine, la toate astea se raspunde cu un zambet amar pe bune .. din cauza saraciei ! pai bat-o vina de saracie ! frumos si ideal ar fi ca daca ai fost sarac si ajungi si ai norocul sa evoluezi, daca tu ai vazut ce greu ti-a fost, de ce frate nu ajuti si pe altul, de ce-l ingropi de viu ?? deci nu-nteleg … articolul mai sus mentionat sustinea ca saracia inaspreste omul … omul fost sarac, actual parvenit, uita de unde a venit, cica e inasprit deja din cauza vietii dinainte si a drumului spre parvenire, si la randul sau se comporta ca cei de dinaintea lui care i-au facut rau …. Si e un cerc vicios, stupid … in care toata lumea se uita chioras unul la altul, dusmani de moarte, de parca ai fi comis nu stiu ce faradelegi, nu se mai gandeste nimeni la cineva din jurul sau, toti sar sa ajute un strain venit de peste tari si mari dar cand e vb de ajutat alt roman … mmm, se schimba foaie, nationalismul isi pierde din valoae si fiecare e pentru el si evident pe cont propriu … si se sapa la greu … ufff … din nou sa va fie rusine ! nici n-am cuvinte destule ca sa exprim ce simt pentru categoria aia de oameni ………………
Stati linistiti, lucrurile nu merg extraordinar de bine (a se vedea perfect ) in orice alta tara. Peste tot gasesti lucruri care te deranjeaza, faza buna e ca sunt lucruri care te deranjeaza in proportie mai mica si nu te afecteaza asa de mult si in nici un caz atat de des !
Mai mult ca oricand nu regret alegerea facuta, nu regret ca nu mai dau de functionarii nostri prosti si batuti in cap care te plimba de la unul la altul si care nu-ti rezolva treaba, nu mai dau pe strazi de oamenii care barfesc la orice pas, nu tre sa suport manele de nici un fel, nu se baga nimeni in sufletul meu, merg in autobuz lejer fara sa-mi respire cineva in ceafa, pot sa ma imbrac cum vreau … lumea de aici nu are timp sa stea sa ma “admire” si eventual sa ma barfeasca de cum arat sau sa-mi masoare stratul de machiaj negru pe care il am, nu se imbulzeste lumea la nimic, nu ma trezesc imbrancita, nu observ priviri care sa ramana cu privirea 10 min indelung la mine (creierul mergand inainte si analizand orice defect pt a-l barfi apoi), etc.etc.etc.
Si peste toate acestea faza cea mai tare e ca toata rautatea din romanii nostri scumpi si dragi vine din propriile noastre creiere umane. Nu vine nimeni sa ne faca asa cum suntem. Ne facem noi insine. Ne sapam unii pe altii de zici ca suntem unii pentru altii inamici sau dusmani de moarte, ca si cum ne-am sti toti unii pe altii, toate defectele si prostiile facute si pentru aceste defecte / prostii ne dusmanim … si da, another thing, sad nevertheless true, romanii sapa alti romani. Si nu-nteleg de ce .. de ce tu daca ai ajung undeva mai sus (nu comentez mijloace ca nu asta-i scopul !) dar tu ca om oropsit care ai facut ceva si ai ajuns mai sus, de ce nu ajuti si pe altul de langa tine si de ce ii dai in cap si te bucuri de necazul lui ? de unde atata dusmanie ?? si la toate astea, cum am vazut scis intr-un articol frumos de cineva mai destept ca mine, la toate astea se raspunde cu un zambet amar pe bune .. din cauza saraciei ! pai bat-o vina de saracie ! frumos si ideal ar fi ca daca ai fost sarac si ajungi si ai norocul sa evoluezi, daca tu ai vazut ce greu ti-a fost, de ce frate nu ajuti si pe altul, de ce-l ingropi de viu ?? deci nu-nteleg … articolul mai sus mentionat sustinea ca saracia inaspreste omul … omul fost sarac, actual parvenit, uita de unde a venit, cica e inasprit deja din cauza vietii dinainte si a drumului spre parvenire, si la randul sau se comporta ca cei de dinaintea lui care i-au facut rau …. Si e un cerc vicios, stupid … in care toata lumea se uita chioras unul la altul, dusmani de moarte, de parca ai fi comis nu stiu ce faradelegi, nu se mai gandeste nimeni la cineva din jurul sau, toti sar sa ajute un strain venit de peste tari si mari dar cand e vb de ajutat alt roman … mmm, se schimba foaie, nationalismul isi pierde din valoae si fiecare e pentru el si evident pe cont propriu … si se sapa la greu … ufff … din nou sa va fie rusine ! nici n-am cuvinte destule ca sa exprim ce simt pentru categoria aia de oameni ………………
Monday, March 8, 2010
Sweat misery
Cine a zis ca moartea sau suferinta in general nu-i frumoasa ? Daca m-ar vedea cineva cunoscut acum, nici nu m-ar cunoaste. Sunt mult mai mult decat palida, alb de cadavru, nici nu-mi mai trebuie machiaj, il am deja natural … pot sa ma duc direct sa filmez un videoclip cu Dimmu … mm, my beloved …. mmm
Deci … fata alba, supta (si eu care tocmai ma ingrasasem cateva kg si aratam cat de cat normal ! nevermind I guess), bones care se intind, observi articulatiile, venele, sangele pompand … ochii adanciti in orbite, parul atarnind … camera se-nvarte … ametitor …
Mmm, my beloved pain … cum de schimbi tu look ul unui om ?? Si nu cumva tocmai durerea asta arata adevarata fata a unui om ?? Acum cand suntem noi insisi, deschisi si ne aratam exact cum suntem, neam de pacatosi, urati si doomed … unde mai vezi tu suflet pur si curat ?? acum cu suferinta asta in fata, ne aratam pe noi asa cum suntem noi. The fake is gone. Ramanem doar cu ce avem pe noi … fata tragica, schimonosita, palida in oglinda … cioburi, fragmente, mii de bucati dar ramane acea imagine si priveliste reintoarsa spre noi – aceeasi in toate cele mii de bucati fragmentate ale oglinzii … reale sau nu, reale sau poate doar oglinda a sufletului nostru hidos … Cautati nemurire sau aspirati la portile deschise ale unui taram fermecat, bland, cu pajisti de flori, inmiresmat ale unui rai ?? mmm, reveniti va rog pe pamant, pe taramul asta minunat unde totul e facut in scarba, unde mila e batjocorita, unde cel care domneste calca senin pe cadavre, un loc in care pacatele se tin lant, unde nu exista bunatate sau daca o observi la cineva o calci in picioare, unde totul se face dupa anumite legi nescrise, umilitoare si batjocoritoare, unde fiecare se gandeste numai la el, unde totul e dominat de ura sau teama si disperare … mmm … sweat misery … trup hidos cu suflet pacatos ….
Deci … fata alba, supta (si eu care tocmai ma ingrasasem cateva kg si aratam cat de cat normal ! nevermind I guess), bones care se intind, observi articulatiile, venele, sangele pompand … ochii adanciti in orbite, parul atarnind … camera se-nvarte … ametitor …
Mmm, my beloved pain … cum de schimbi tu look ul unui om ?? Si nu cumva tocmai durerea asta arata adevarata fata a unui om ?? Acum cand suntem noi insisi, deschisi si ne aratam exact cum suntem, neam de pacatosi, urati si doomed … unde mai vezi tu suflet pur si curat ?? acum cu suferinta asta in fata, ne aratam pe noi asa cum suntem noi. The fake is gone. Ramanem doar cu ce avem pe noi … fata tragica, schimonosita, palida in oglinda … cioburi, fragmente, mii de bucati dar ramane acea imagine si priveliste reintoarsa spre noi – aceeasi in toate cele mii de bucati fragmentate ale oglinzii … reale sau nu, reale sau poate doar oglinda a sufletului nostru hidos … Cautati nemurire sau aspirati la portile deschise ale unui taram fermecat, bland, cu pajisti de flori, inmiresmat ale unui rai ?? mmm, reveniti va rog pe pamant, pe taramul asta minunat unde totul e facut in scarba, unde mila e batjocorita, unde cel care domneste calca senin pe cadavre, un loc in care pacatele se tin lant, unde nu exista bunatate sau daca o observi la cineva o calci in picioare, unde totul se face dupa anumite legi nescrise, umilitoare si batjocoritoare, unde fiecare se gandeste numai la el, unde totul e dominat de ura sau teama si disperare … mmm … sweat misery … trup hidos cu suflet pacatos ….
Marriage
Oh and by the way .... am revazut un film .. Mr and Mrs Smith :))))
Yeah, that’s my kind of marriage … tough, rough, lupti cot la cot si fizic si psihic …
Apreciez …
Si in caz ca intalniti asa ceva si in real life, let me know … I’m definitely interested
:))))))
Yeah, that’s my kind of marriage … tough, rough, lupti cot la cot si fizic si psihic …
Apreciez …
Si in caz ca intalniti asa ceva si in real life, let me know … I’m definitely interested
:))))))
Women
High again .. de la atatea pastile … ajung sa fraternizez cu ideea precum ca pentru a nascoci ganduri savante, tre sa ai o doza de nebunie sau acest “high” provenind din drugs, alcohol or pills (ca sa ma limitez doar la astea !).
Am auzit o sintagma interesanta zilele astea spusa la un show apartinand lui Chris Rock … “women hate women” … si am stat eu si m-am gandit. He may be right. Multe din esecurile noastre, ale femeilor, provin pentru ca “women hate other women !”.
Genetic asta e marea diferenta intre femei si barbati : barbatii se sustin reciproc in absolut orice circumstanta, chiar daca au dreptate sau nu, chiar daca incalca alte reguli, chiar daca or sa cada meteoriti sau se incalca vreo regula a bunului simt, regula de conduita, regula morala, etc.etc.etc. barbatii se sustin !! sa cada absolut orice, barbatii se sustin !
Pe de alta parte, scumpele si gingasele noastre reprezentante, acel sex frumos, se urasc de moarte si se transforma in cei mai mari combatanti atunci cand le sta ceva dar mai ales cineva in drum (doamne fereste sa fie o alta femeie ! atac in masa).
Si am stat eu si am cugetat … de unde poate veni aceasta ura eterna intre femei, aceasta vrajba mostenita genetic … de unde domnule atata ura intre femei ?? rezultatul, dupa lungi cercetari, si pastile recunosc, si tequila Cami ca nu m-am putut abtine de !! dreacu sa le ia de pastile … in sfarsit, rezultatul a fost ca femeile n-au incredere in propriile lor forte, n-au incredere in ele insele. Sunt slabe. Si in loc sa se intoarca impotriva lor, sa se puna pe picioare, sa devina puternice ele insele, sa se faca strong si sigure pe sine, in loc de toate astea, se intorc evident impotriva suratelor lor. Cu toata ura pe care o au fata de sine (constienta sau inconstienta) si o intorc impotriva celorlalte femei. Ohh, my goodness, I’ll start hating them, daca nu deja am si inceput. Sau poate this is just my theory … or part of it at least, from my own experience and lack of peace of mind.
Shame on yourself ! for not sticking to each other, for not having one’s back ! for betrayal and mistrust !
Am auzit o sintagma interesanta zilele astea spusa la un show apartinand lui Chris Rock … “women hate women” … si am stat eu si m-am gandit. He may be right. Multe din esecurile noastre, ale femeilor, provin pentru ca “women hate other women !”.
Genetic asta e marea diferenta intre femei si barbati : barbatii se sustin reciproc in absolut orice circumstanta, chiar daca au dreptate sau nu, chiar daca incalca alte reguli, chiar daca or sa cada meteoriti sau se incalca vreo regula a bunului simt, regula de conduita, regula morala, etc.etc.etc. barbatii se sustin !! sa cada absolut orice, barbatii se sustin !
Pe de alta parte, scumpele si gingasele noastre reprezentante, acel sex frumos, se urasc de moarte si se transforma in cei mai mari combatanti atunci cand le sta ceva dar mai ales cineva in drum (doamne fereste sa fie o alta femeie ! atac in masa).
Si am stat eu si am cugetat … de unde poate veni aceasta ura eterna intre femei, aceasta vrajba mostenita genetic … de unde domnule atata ura intre femei ?? rezultatul, dupa lungi cercetari, si pastile recunosc, si tequila Cami ca nu m-am putut abtine de !! dreacu sa le ia de pastile … in sfarsit, rezultatul a fost ca femeile n-au incredere in propriile lor forte, n-au incredere in ele insele. Sunt slabe. Si in loc sa se intoarca impotriva lor, sa se puna pe picioare, sa devina puternice ele insele, sa se faca strong si sigure pe sine, in loc de toate astea, se intorc evident impotriva suratelor lor. Cu toata ura pe care o au fata de sine (constienta sau inconstienta) si o intorc impotriva celorlalte femei. Ohh, my goodness, I’ll start hating them, daca nu deja am si inceput. Sau poate this is just my theory … or part of it at least, from my own experience and lack of peace of mind.
Shame on yourself ! for not sticking to each other, for not having one’s back ! for betrayal and mistrust !
Sunday, March 7, 2010
Eternal love .. or doomness
Momentan sunt bolnava … cold or sth like that si am petrecut ultimul weekend acasa, in plapuma, drogata de atatea pastile si nici nu am luat macar cat vor altii sa ma indoape. In lipsa de alta activitate m-am uitat la filme. Am revazut Constantine …. Keanu ramane una dintre afinitati recunosc. Filmul nu m-a m impresionat ca prima oara …. E prea multa lumina momentan. Trebuie sa sting lumina. Am revenit la starea initiala … pe intuneric, afara se innopteaza, ploua molcom, marunt si des – apasator pe umerii mei. In sfarsit. Vremea in ton cu sufletul meu. Acum sunt safe si am peace of mind :) Revin la film …. Singurul lucru pe care l-am luat la mine din ac film e o dorinta de cunoastere … cunoastere de mituri, ritualuri, zane, monstri, legende etc.etc. Ma gandesc ca timpul asta trece poate prea repede. Ignoram lucrurile importante. Si luam atat de putine cu noi cand plecam din aceasta lume. Useless thoughts … ne chinuim ca niste gandaci marunti sa traim mai bine, ne zbatem pt un job m bun, pt tot felul de chestii marunte si insignifiante. Mm, cruda soarta asta umana. Sunt atatea chestii pe care as vrea sa le stiu in lumea asta, sa le stiu rostul si semnificatia si ca multi oameni ma limitez numai la anumite chestii si pierd din vedere esentialul. Mmm, viata asta e facuta pentru mult mai multe chestii, mult mai importante decat o vesnica rutina de a te trezi dimineata, munca, casa, eventual ceva plimbari si chestii din astea ieftine. Mm, I might need to do some changes.
A doua chestie intriguing vine dintr-un film pe care m-am ferit sa-l vad. N-as putea sa zic de ce … intuitiv mai mult – acel Twilight de care fetele sau anumite colege de la fostul job erau innebunite dupa el. M-am ferit din 2 motive : 1. pt ca nu aveam mare incredere in judecata fetelor de care va spuneam sau a anumitor fete si m-am gandit dupa cum suspinau ele ca tre sa fie o mare panarama filmul, o apa de ploaie daca vreti si 2. varianta opusa o sa-mi placa prea mult ideea. Bine-nteles ca am vazut filmul anapoda i.e. partea a doua inaintea partii intai dar asta e. Cu ocazia asta am aflat si ca sunt de fapt 4 carti scrise. Nu le-am citit dar din moment ce sunt carti scrise de o femeie in mod sigur finalul e unul fericit. As always. So different from the real life ! Oftez amar….. stau si ma gandesc de ce or fi facute femeile astea atat de capabile sa se lege de cineva?? Genetic vb .. de unde atata incredere intr-un singur om ? Incredere orbeste, mergi teleghidat, esti pe pilot automat pe o singura directie. This is so strange. Femeile au intotdeauna tendinta sa se lege de un singur barbat, cat pe ce sa-i faca si icoana, pus pe pedestal, il adora, trec cu vederea absolut orice pt barbatul iubit, iarta everything … cata prostie !! cata slabiciune ! uff …. Barbatii pe de alta parte … atata timp cat e vb de un corp cald care sa-i adore si sa-i puna pe pedestal .. they don’t care. Sa aiba dotarile necesare ca restul vine de la sine. Mmm, what a mess ….
Si totusi visam cu totii la iubire din aia eterna, vesnica de suflete pereche, de modelare perfecta si de aceea ne incanta sa vedem in filme din astea cum totul merge perfect. Ceea ce nu-ti zic filmele e ca asta nu se intampla in viata reala. Dupa cum zicea mai bine cineva mai intelept ca mine in viata asta reala, daca ai noroc, tot ce pot sa gaseste e un mate. Si na … tratezi cu el si cam atat. Restul romantisme din astea … mmm, or fi existat demult, intr-o epoca apusa de secole. Lumea de azi e prea ocupata cu distrugerea ei ca sa mai stea si sa cugete asupra romantimului. Dar who knows ? Atata timp cat mai e lume care se uita la asa ceva si carora le place .. mm, poate mai avem si noi o sansa. I hope. Nu om fi toti doomed to hell.
A doua chestie intriguing vine dintr-un film pe care m-am ferit sa-l vad. N-as putea sa zic de ce … intuitiv mai mult – acel Twilight de care fetele sau anumite colege de la fostul job erau innebunite dupa el. M-am ferit din 2 motive : 1. pt ca nu aveam mare incredere in judecata fetelor de care va spuneam sau a anumitor fete si m-am gandit dupa cum suspinau ele ca tre sa fie o mare panarama filmul, o apa de ploaie daca vreti si 2. varianta opusa o sa-mi placa prea mult ideea. Bine-nteles ca am vazut filmul anapoda i.e. partea a doua inaintea partii intai dar asta e. Cu ocazia asta am aflat si ca sunt de fapt 4 carti scrise. Nu le-am citit dar din moment ce sunt carti scrise de o femeie in mod sigur finalul e unul fericit. As always. So different from the real life ! Oftez amar….. stau si ma gandesc de ce or fi facute femeile astea atat de capabile sa se lege de cineva?? Genetic vb .. de unde atata incredere intr-un singur om ? Incredere orbeste, mergi teleghidat, esti pe pilot automat pe o singura directie. This is so strange. Femeile au intotdeauna tendinta sa se lege de un singur barbat, cat pe ce sa-i faca si icoana, pus pe pedestal, il adora, trec cu vederea absolut orice pt barbatul iubit, iarta everything … cata prostie !! cata slabiciune ! uff …. Barbatii pe de alta parte … atata timp cat e vb de un corp cald care sa-i adore si sa-i puna pe pedestal .. they don’t care. Sa aiba dotarile necesare ca restul vine de la sine. Mmm, what a mess ….
Si totusi visam cu totii la iubire din aia eterna, vesnica de suflete pereche, de modelare perfecta si de aceea ne incanta sa vedem in filme din astea cum totul merge perfect. Ceea ce nu-ti zic filmele e ca asta nu se intampla in viata reala. Dupa cum zicea mai bine cineva mai intelept ca mine in viata asta reala, daca ai noroc, tot ce pot sa gaseste e un mate. Si na … tratezi cu el si cam atat. Restul romantisme din astea … mmm, or fi existat demult, intr-o epoca apusa de secole. Lumea de azi e prea ocupata cu distrugerea ei ca sa mai stea si sa cugete asupra romantimului. Dar who knows ? Atata timp cat mai e lume care se uita la asa ceva si carora le place .. mm, poate mai avem si noi o sansa. I hope. Nu om fi toti doomed to hell.
Subscribe to:
Posts (Atom)
